Vreau sa va multumesc la toti cei care ati ales sa comentati pe tema aceasta si sa va spuneti parerea, va multumesc ca ati raspuns in numar asa de mare cererii mele de ajutor. Din acest moment nu mai postez comentariile pe aceasta tema, de aceea va rog sa nu mai incercat sa puneti comentarii pt ca nu le voi mai aproba. In special cele care nu au legatura cu tema articolului si trateaza botezul lui Ioan sau alte teme le voi sterge si nu le voi lasa vizibile pt a nu distrage atentia de la tema discutata celor ce citesc comentariile. Scopul articolului nu a fost sa discutam despre botezul lui Ioan, ci despre cine ar trebui botezat. Acum eu sunt in dezvoltarea propriei mele pareri pe tema botezului si poate la sfarsit voi scrie un articol despre asta. Domnul sa va binecuvanteze si sa va rasplateasca pt tot ce faceti si sper ca nimeni nu se supara sau se simte jignit de aceasta decizie.
Cu drag in Hristos, Madalin
As vrea sa va cer ajutorul in mod special acelora dintre voi care credeti, ca si mine, in botezul adultilor. Astazi public un articol care de mult timp sta pe inima mea. De aceea am rugat-o pe sotia mea sa imi traduca acest material pentru a va cere sfatul.
Inainte de a continua cu subiectul asta al botezului, as vrea sa va explic cum am ajuns eu aici, ca sa intelegeti ca nu e o lupta teologica pe care o duc cu cineva. In zona mea, eu nu cunosc biserici cu doctrina santoasa cu care sa pot sa am partasie si la care sa ma alipesc. Intr-o zi am aflat ca mama sotiei, care a murit inainte sa o cunosc eu, despre care sotia mea spunea ca a fost sigurul crestin adevarat pe care ea la cunoscut la vremea aceea, a fost mantuita prin predica unui reformat prezbiterian. Am cautat acest frate si am descoperit o bisericuta mica cu mai multi batranei, foarte bucurosi si care, spre surprinderea mea, luau notite in timpul predicii, si erau destul de bine educati teologic, parca prea bine pt. varsta lor. Incet incet am legat o prietenie cu fratii prezbiterieni (sunt o confesiune separata de cei traditionali care acum sunt liberali in teologie). Nu am avut niciodata discutii contradictorii cu ei pe botezul copiilor, ei nu au incercat vreodata sa forteze aceasta doctrina, singurele discutii pe subiect fiind deschise de mine, deoarece eram curios. Un frate al meu credea in botezul copiilor si eu am inceput sa studiez acest subiect, ca sa ii demonstrez lui ca greseste si asa am ajuns sa le cer lor(prezbiterienilor) sa imi explice pozitia lor.
Am inceput sa studiez teologia legamintelor foarte pe scurt, nu in 20 de volume, cum este ea tratata de catre unii. Pur si simplu am incercat sa inteleg ce cred acesti oameni. Am aflat despre existenta baptisilor legamantului si astfel am vazut ca sunt d.p.d.v. teologic cel mai aproape de ei. Cred in teologia legamintelor si mi se pare cea mai completa prezentare a planului lui Dumnezeu.( cei dintre voi care nu stiti ce este teologia legamintelor puteti citi aici un pic despre asta http://www.voxdeibaptist.org/calvinism_and_the_baptists_trd.htm)
Dupa o vreme am mers la Sovata cu sotia, am stat la o familie de prezbiterieni si am avut discutii foarte bune cu ei. Intr-o seara l-am rugat pe Feri (asa se numea fratele la care am stat) sa imi explice diferentele intre dispensationalism si teologia legamintelor. Asa am ajuns si la una din aplicatiile teologiei legamantului, care era botezul copiilor mici. Aici am incercat eu sa-l conving pe Feri ca nu sunt consistenti in parerea lor si i-am demonstrat ca de fapt ar trebui sa se schimbe si momentul aplicarii semnului, ca si in cazul trecerii de la paste la cina, nu o data pe an ci de fiecare data cand ne intalnim…
Feri nu a putut sa imi raspunda, in primul rand pt ca nu vorbeste foarte bine romana, si in al doilea rand spunea ca nu a studiat de ceva vreme subiectul si nu vrea sa imi dea un raspuns repezit care sa nu fie biblic. Asa ca mi-a trimis acest material de Schaeffer. Inainte de asta eu impartaseam vederea lui M.L.Jones care, desi fusese un prezbiterian, spre sfarsitul vietii a imbratisat doctrina baptista despre botez. Argumentele lui mi se pareau irefutabile, asta pana l-am citit pe Schaeffer, care avea argumente asa de puternice ca am realizat ca Jones nu se referea la ele deloc in argumetarea sa.
Deci, daca cumva vreti sa m-ajutati, va rog sa nu imi dati aceleasi raspunsuri tipic baptiste, pt ca felul in care trateaza Schaeffer tema nu e deloc cel clasic. Deci, ce eu astept sunt raspunsuri la intrebarile pe care le pune el, cum ar fi: de ce nu trateaza biblia aceasta tema daca intradevar noul semn se aplica numai adultilor, si nu si copiilor? Ar fi trebuit sa o trateze, fiindca ei erau obisnuiti sa aplice copiilor semnul credintei. De ce nu se gaseste in istorie o trecere de la botezul adultilor exclusiv la botezul copiilor alaturi de al adultilor? Nu e istorica chestia cu Constantin, care s-a botezat nu ca si copil ci inainte de moarte. Daca s-a schimbat circumcizia cu botezul cum se explica lipsa detalilor in felul de administrare? Daca nu s-a schimat astfel semnul exterior, atunci care e pozitia corecta in acest domeniu?
Nu vreau raspunsuri de genul ‘au crezut si s-au botezat’. Nu cred ca fac parte din subiectul discutiei. Mai ales ca Schaeffer le raspunde in material!
Am sa pun si la download materialul in romana si engleza ca sa il puteti citi si acasa.
Multumesc.
madalin
BOTEZUL
De Francis A. Schaeffer
Traducerea de Potoroaca Agnia
In introducere, sunt cateva lucruri care as vrea sa le subliniez in timp ce incepem acest studiu.
-
Noi nu credem in ‘Regenerare prin botez’. Lasati-ma sa va aduc aminte ca in privinta sacramentelor Calvin si Luther aveau diferente in perioada Reformei. Pentru Calvin, si pentru cei ce l-au urmat pe el, lucrul important era ca individul sa vina personal direct la Cristos pentru salvare. In privinta botezului, noi cei ce suntem Prezbiterieni, suntem interesati in principal nu de botezul in apa ci de botezul cu Duhul Sfant, ce are loc atunci cand individul Il accepta pe Cristos ca Salvator personal.
Confesiunea noastra de credinta, in capitolul 28, sectiunea 5, arata foarte clar ca standardele noastre subordonate nu invata ‘Regenerarea prin botez’: “Desi ar fi un mare pacat sa condamnam sau sa neglijam aceasta porunca, totusi harul si mantuirea nu sunt anexate inseparabil de ea, ca si cum nicio persoana nu ar putea sa fie regenerata sau mantuita fara botez, sau ca si cum toti cei ce sunt botezati sunt neaparat si regenerati.”Deci permiteti-ne sa declaram, odata pentru totdeauna, ca nu credem in ‘Regenerare prin botez’.
-
Mai departe, in introducere, lasati-ma sa va amintesc ca nimeni nu este fortat sa ne accepte viziunea despre botez ca sa poata sa se alature bisericilor noastre. Membralitatea in aceste biserici vizibile locale depinde de profesiunea de credinta credibila a individului, in Domnul Isus Cristos ca mantuitor personal.
-
Istoric, Prezbiterienii nu au facut caz de viziunea lor asupra botezului. Totusi, daca nu o predicam si nu o invatam niciodata, oamenii uita faptele Biblice pe care se bazeaza aceasta viziune asupra botezului. Nu ar trebui sa tratam aceasta viziune ca pe un hobby, asa cum nu ar trebui sa tratam asa nicio alta invatatura, ea nu este centrul teologiei noastre, dar nici nu trebuie sa neglijam sa-i acordam atentia care i se cuvine.
-
Cateodata oamenii afirma ca ei cred in viziunea noastra asupra botezului, dar ca nu o practica din cauza abuzurilor facute de Biserica Romano Catolica in acest sens. Daca acesta este un argument valabil, atunci haideti sa renuntam si la sacramentul Cinei Domnului, pentru ca sursa erorii clasice a Romano Catolicismului a fost invatatura lui asupra Cinei.
Mai departe, lasati-ma sa va amintesc ca Cambelitii, “Biserica Crestina”, care practica imersiunea si botezul adultilor, se inseala la fel de mult in privinta invataturii despre ‘Regenerare prin botez’, cat se inseala si Biserica Catolica. Asa ca, pe baza acestui argument, cei care sunt baptisti, ar trebui sa renunte la imersiune si la botezul adultilor. In plus, sunt foarte multi modernisti remarcabili care sunt baptisti. Asa ca, abuzul facut in privinta botezului de diferite miscari nu dovedeste nimic in niciun sens.
-
In sfarsit, in introducere, lasati-ma sa va amintesc ca noi avem o buna partasie cu fratii nostrii baptisti. Noi realizam cu totii ca viziunea unui crestin asupra botezului nu ar trebui sa fie un factor determinant al acestei partasii. Chiar mai mult, cei care sunt baptisti sunt bineveniti la Masa Domnului in bisericile noastre, si slava Domnului ca si noi suntem bineveniti la Masa Domnului in multe dintre bisericile fratilor nostri baptisti. Si asa ar si trebui sa fie. Totusi asta nu inseamna ca noi suntem caldicei in viziunea noastra asupra botezului. Noi credem ca viziunea noastra este biblica, si ca invatatura despre botezul facut doar prin scufundare si doar adultilor, este gresita.
IMERSIUNEA (SCUFUNDAREA)
Mai intai, cu privire la imersiune, lasati-ma sa va sun ca eu, personal, voi scufunda, daca individul doreste acest fel de botez. Apoi, este bine sa ne amintim ca Biserica Catolica Greaca si anumite grupuri de Crestini dupa Evanghelie, au scufundat atat copii mici cat si adulti, si deci, nu este nicio legatura neaparata intre felul botezului intrebuintat si chestiunea botezului copiilor mici. Nu am scufundat niciodata un copil, dar nu voi refuza sa o fac daca mi se va cere.
De fapt, din dovezile Catacombelor, datate inainte de anul 200, s-ar parea ca efuziunea, turnarea, ar fi fost cele mai comune moduri de a boteza in Biserica primara. Adica, oamenii stateau in apa si li se turna apa pe cap. Pozitia noastra cu privire la modul de a boteza este ca, imersiunea nu este singurul mod posibil.
Cuvintele baptizo si bapto in greaca clasica, sunt folosite cu sensuri foarte largi. Niciunul dintre aceste cuvinte nu inseamna intotdeauna ’scufundare’. In Septuaginta, traducerea grecesca a Vechiului Testament, cuvantul ‘baptize’ este folosit in asa fel incat nu ar putea insemna intotdeauna ’scufundare’. De exemplu in Daniel 4:23 in Septuaginta, citim ca Nebucadnetar a fost botezat cu roua. Cu siguranta ca nu ar putea nimeni sa afirme ca el a fost scufundat in roua. In folosirea cuvantului in Noul Testament, este la fel de adevarat ca cuvantul ‘baptize’ nu poate insemna intotdeauna scufundare. De exemplu in Evrei 9:10 citim:
“Ele sunt doar nişte porunci pământeşti, date, ca toate cele privitoare la mâncăruri, băuturi şi felurite spălături, până la o vreme de îndreptare.” Versiunea King James (si versiunea Dumitru Cornilescu) foloseste “spalaturi” in loc de “botezari” dar versiunea greceasca spune “botezari”. Acest pasaj se refera la ceremonialurile de curatire ale Vechiului Testament, cum ar fi vitelul rosu, si Ziua Ispasirii. Aceste curatiri Vechi Testamentale nu se faceau niciodata prin scufundare, ci intotdeauna prin stropire. Observati cum in Evrei 9, versetele 19 si 21, se subliniaza faptul ca ceremonilurile Vechiului Testament se faceau prin stropire.
I Corinteni 10:1,2 este un alt asemenea pasaj:
“Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;” In acest caz, evreii cu siguranta ca nu au fost scufundati.
Marcu 7:4 este deasemenea foarte clar:”Şi când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor.” – Din nou in versiunea King James cuvantul “spalari” este folosit, dar in greaca din nou este cuvantul “botezari”. Daca botezul se face numai prin scufundare, atunci inseamna ca evreii, de fiecare daca cand veneau de la Piata, trebuiau sa umple o cada cu apa si sa se scufunde cu tot cu cap. Lucrul acesta este imposibil, pentru ca majoritatea din ei nici nu aveau posibilitatea sa faca asta acasa la ei. Mai departe, acest pasaj ar spune de asemenea ca ei isi scufundau intotdeauna mesele. Lucrul acesta este din nou imposibil. Multe din versiunile antice adauga si “canapelele” la acest pasaj. Sa spunem ca ei isi scufundau paturile in mod regulat, chiar daca ar fi folosit asternuturi de pat, este o nebunie.
Cel putin 3 dintre botezurile mentionate in Noul Testament sunt greu de imaginat ca fiind facute prin scufundare. Eunucul a fost botezat langa un drum din desert. Temnicerul a fost botezat la miezul noptii. 3000 de oameni au fost botezati in ziua Cinzecimii. Este usor sa ne dam seama cum s-ar fi putut face toate acestea daca stropirea sau turnarea ar fi fost folosite, dar este foarte dificil sa ne imaginam, daca scufundarea ar fi singurul mod posibil.
Argumente Baptiste
Argumentul baptist ca ‘Isus a intrat in apa si apoi a iesit din apa’ nu inseamna nimic. Intr-un an ne-am petrecut vacanta pe litoral. Una din fetilele mele intra si iesea din apa in fiecare zi, dar nu si-ar fi bagat capul sub apa, cu toata insistenta noastra. Ceea ce este evident e ca, exprimarea din acest pasaj ar fi aceeasi si daca Domnul Isus ar fi intrat in Iordan numai pana apa i-ar fi acoperit picioarele.
Cat despre Romani 6:3,4: “Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El” Acest pasaj nu poate fi folosit ca sa sustina scufundarea. In primul rand, daca el este interpretat ca insemnand botezul in apa, multi dintre noi ar crede ca demonstreaza prea mult, si in mod logic ar trebui sa credem in ‘Regenerarea prin botez’. Cu siguranta ca nu prin botezul in apa suntem noi botezati in moartea Lui Cristos, ci prin botezul Duhului Sfant. Apoi, oricum, si daca s-ar referi la botezul in apa, pasajul inseamna mai mult decat total inadecvata imgine a inmormantarii pe care scufundarea in apa o poate da. Ceea ce invata aceste versete este mareata si minunata realitate ca, atunci cand Il primim pe Cristos ca Mantuitor, de fapt noi am murit impreuna cu El.
Aceste lucruri sunt suficiente pentru a demonstra ca, Cuvantul Lui Dumnezeu nu invata ca botezul trebuie sa fie facut doar prin scufundare.
In ultimul rand, in privinta acestei chestiuni a botezului facut doar prin scufundare, as dori sa va amintesc ca, daca scufundarea este singurul mod de a boteza, atunci catolicitatea sacramentelor este distusa. Cina Domnului, este evident ca poate fi data oriunde. Stropirea poate fi facuta oriunde, dar daca botezul se face doar prin scufundare, atunci exista multe locuri in lume unde crestinilor trebuie sa li se refuze acest sacrament. Acei aflati in desert, sau in locuri unde este mult prea frig, si aceia care sunt pe patul de suferinta nu vor putea fi botezati prin scufundare, chiar daca ar vrea.
Adevarul este ca pozitia aceasta a botezului facut doar prin scufundare, nu sta in picioare.
BOTEZUL COPIILOR MICI
Noi nu credem ca cei care sunt baptisti au mai multe argumente Biblice pentru a invata ca doar botezul adultilor este valabil, decat au pentru a invata ca botezul poate fi facut doar prin scufundare.
Pe masura ce incepem sa ne gandim la acest subiect, haideti sa ne punem in pozitia evreului care a fost mantuit in era timpurie crestina. El este evreu, si acum si-a pus increderea in Domnul Isus Cristos. Gandirea lui nu s-a schimbat peste noapte, si anumite adevaruri mari pe care poporul sau le-a stiut si le-a crezut timp de 2000 de ani, predomina in gandirea lui.
Mantuirea doar prin credinta
Mai intai de toate, un evreu mantuit in era timpurie crestina va realiza ca, in acelasi fel cum el a fost justificat doar prin credinta, si Avraam a fost justificat tot prin credinta, cu 2000 de ani in urma. Romani 4:1, afirma foarte clar lucrul acesta: “Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam? Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci ce zice Scriptura? “Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” Galateni 3:6 este la fel de clar: “Tot aşa şi Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.”
Ce observam este ca Biblia subliniaza cu grija ca Avraam a fost justificat prin credinta si doar prin credinta, la fel cum suntem si noi. Este o greseala mare sa credem ca oricine in orice dispensatie, a fost sau poate sa fie mantuit in orice alt fel decat prin credinta plus nimic. Ascultarea religioasa si morala nu contribuie cu nimic la mantuirea personala, in nicio dispensatie. Observati ca scrierile lui Pavel subliniaza acest lucru atat de clar.
Legamantul este imuabil sau- Unitatea Legamantului
In al doilea rand, evreul mantuit in zilele crestinitatii timpurii, ar realiza ca Legamantul facut cu Avraam este imuabil, adica de neschimbat. Evrei 6:13-18: “Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, s-a jurat pe Sine însuşi,
şi a zis: Cu adevărat te voi binecuvânta, şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa. Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa. Oamenii, ce-i drept, obişnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul este o chezăşie, care pune capăt orişicărei neînţelegeri dintre ei. De aceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ; pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba, şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte”
Acest pasaj spune foarte clar ca, mai intai, Legamantul facut cu Avraam este de neschimbat, si mai apoi ca, ne cuprinde si pe noi, cei care suntem mantuiti in aceasta dispensatie.
Legamantul este in primul rand Spiritual
Acest evreu despre care vorbeam, isi va aminti de asemenea ca Legamantul facut cu Avraam a fost in primul rand spiritual. Pentru noi, care facem parte dintre Neamurile salvate in aceasta era, promisiunile nationale facute evreilor nu se aplica, dar promisiunile spirituale ni se aplica si noua. Romani 4:16 spune foarte clar lucrul acesta. In versetul 13 citim clar ca Dumnezeu se refera la promisiunea facuta lui Avraam, si totusi in versetul 16 citim la fel de clar ca noi, neamurile, salvate in aceasta era crestina, suntem implinirea acelei promisiuni. “De aceea moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor”. Asa ca, aceasta promisiune nu putea sa fi mai intai nationala ci ea este mai intai spirituala. Galateni 3:7,8,13,14 si 25 ne spune acelasi lucru. Noi, crestinii dintre neamuri, suntem implinirea promisiunii facute lui Avraam; asadar, (desi exista o latura naturala si nationala a legamantului facut cu Avraam) promisiunea nu este in primul rand nationala, ci spirituala. Aceste pasaje arata de asemenea ca exista o unitate spirituala intre toate dispensatiile.
Galateni 3:17 spune foarte clar ca promisiunea spirituala facuta lui Avraam nu a fost anulata de faptul ca Legea Mozaica a fost data 430 de ani mai tarziu. Unitatea spirituala nu a fost distrusa de primirea Legii pe Muntele Sinai.
Acest evreu al nostru, asadar, ar fi avut in minte faptul ca Avraam a fost mantuit in acelasi fel cum suntem si noi; si ca promisiunea facuta lui Avraam este imuabila si in primul rand spirituala; si mai apoi si ca noi, cei care suntem salvati in aceasta dispensatie, suntem inclusi in promisiune. El ar fi avut in minte Unitatea Legamantului.
Semnul exterior
Acest crestin evreu deasemenea isi va aminti ca promisiunea spirituala in zilele Vechiului Testament era pecetluita printr-un semn fizic. Romani 4:10, 11:
This Christian Jew would also remember that the spiritual promise in the Old Testament days was sealed with a physical sign. Romans 4:10, 1 la: “Dar cum i-a fost socotită? După, sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri, pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur.” Acest pasaj ne spune ca Avraam a fost justificat prin credinta si ca, dupa ce a fost justificat, circumcizia i-a fost data ca un sigiliu al neprihanirii pe care o avea prin credinta, inainte sa fie circumcis.
Atat Vechiul Testament cat si Noul Testament ne amintesc de asemenea ca circumcizia facuta in carne era menita sa fie un semn exterior al adevaratei circumcizii a inimii. Cu alte cuvinte, adevarata circumcizie era un lucru spiritual. In Deuteronom 10:16 citim: “Să vă tăiaţi dar inima împrejur, şi să nu vă mai înţepeniţi gâtul.” Romani 2:28,29 spune acelasi lucru:”Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.” Circumcizia, asadar, era in primul rand spirituala.
Chiar mai mult, noi nu trebuie sa uitam niciodata ca circumcizia nu este un semn specific doar anilor credintei lui Avraam, ci ea este un semn al credintei parintelui individual. Cazul prozelitului si al copilului sau dovedeste asta. Exod 12:48: “Dacă un străin, care va locui la tine, va vrea să facă Paştele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, şi va fi ca şi băştinaşul; dar nici un netăiat împrejur să nu mănânce din ele.” Cu alte cuvinte, cand un pagan devenea un credincios adevarat in Dumnezeul viu si vroia sa ia parte la sarbatoarea religioasa a Pastelui, mai intai de toate, el trebuia circumcis, dar nu numai el ci si toti copiii lui. Asadar, circumcizia era semnul credintei personale a individului ci nu numai al credintei lui Avraam.
Asadar, acest evreu, mantuit in era timpurie Crestina, isi va aminti nu numai ca promisiunea facuta lui Avraam era in primul rand spirituala, dar si ca pecetea exterioara, care era data ca sa arate credinta personala a individului, avea in primul rand o insemnatate spirituala.
Aceasta, desigur, este exact acelasi lucru cu ceea ce este botezul in Noul Testament; si, asadar, circumcizia in Vechiul Testament era in acea dispensatie ceea ce botezul este in aceasta, Coloseni 2:11, 12 este dovada finala a acestui fapt. Versiunea King James nu este atat de clara pe cat ar trebui. Versiunea Americana Revizuita este mai clara si de aceea vom cita din ea. Omitand ceea ce artrebui sa fie in paranteze, vom avea (“In whom ye were also circumcised in the circumcision of Christ, having been buried with him in baptism.”): “In care si voi ati fost circumcisi in circumcizia lui Cristos, fiind ingropati cu El in botez.” (Cornilescu: “În El aţi fost tăiaţi împrejur … cu tăierea împrejur a lui Hristos … fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez”). Asa stand lucrurile, Biblia declara ca circumcizia Vechi-testamentala era ceea ce este botezul in Noul Testament.
Semnul aplicat copiilor
Acum, totusi, vazand ca botezul in Noul Testament este ceea ce era circumcizia in Vechiul, evreul despre care vorbim, mantuit in primele zile ale Crestinitatii, va stii de asemenea ca, in Vechiul Testament, circumcizia ca semn al credintei personale era aplicata nu numai credinciosului individual, ci si tuturor copiilor de parte barbateasca din casa lui.
Aplicand acest semn copiilor de parte barbateasca in Vechiul Testament, circumcizia era tot spirituala mai intai, nu doar nationala. Semnul a fost aplicat nu numai lui Isaac care era primul reprezentant al binecuvantarii rasiale, dar si lui Ismael. Deuteronom 30:6 spune clar ca circumcizia copilului era in primul rand spirituala, la fel ca circumcizia adultului.”Domnul, Dumnezeul tău, îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale, şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti.”
Si inca ceva va mai stii evreul din primele zile ale Noului Testament. El va stii ca in Vechiul Testament erau 2 mari ordonante: Pastele si Circumcizia. I Corinteni 5:7,8, cat si faptul ca Domnul Isus a instituit Cina Domnului in timpul Praznicului Pastelui, dovedeste clar ca Cina Domnului a luat locul Pastelui. Coloseni 2:11,12, si alte fapte, pe care deja le-am discutat, scot clar in evidenta faptul ca botezul a luat locul circumciziei.
Asa stand lucrurile, ar fi imposibil ca evreul crestinizat sa nu se astepte ca, la fel cum in Vechiul Testament semnul Legamantului era aplicat copiilor credinciosului, asa si semnul credintei sale, botezul, sa fie aplicat deasemenea si copilului sau. De ce s-ar astepta sa aiba mai putin in aceasta dispensatie a plinatatii decat a avut in era Vechi Testamentala?
Practica Nou Testamentala
Aceasta intrebare ar fi si mai agravata de ceea ce ar fi auzit acest evreu ca se invata in timpul Noului Testament. De exemplu, l-ar fi auzit pe Petru in predica lui din ziua Cinzecimii, Fapte 2:38, 39: “”Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, “şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Amintiti-va ca Petru le spunea lucrurile acestea evreilor, oameni care erau obisnuiti sa li se aplice un semn exterior al credintei lor si copiilor lor.
Avand acestea toate in minte, el s-ar fi asteptat ca copilul lui sa fie botezat. Daca i s-ar fi refuzat acest lucru, ce ati fi facut dumneavoastra in locul lui? I-ati fi intrebat pe apostoli care este motivul. Asa ar fi facut miile de crestini evrei din acea vreme. Intrebarea s-ar fi pus in 100 de intalniri; si Petru, Ioan, Pavel si ceilalti s-ar fi apucat sa scrie in epistolele lor asupra acestei chestiuni, ca sa clarifice lucrurile, asa cum au facut si altadata cand alte intrebari s-au ridicat. Si Noul Testament ar fi continut raspunsul clar in privinta faptului ca in Vechiul Testament semnul Legamantului se aplica si copiilor, dar ca in Noul Testament el nu trebuie sa se aplice.
Singurul motiv posibil pentru care Noul Testament nu trateaza aceasta problema este ca de fapt, problema nu a existat. Singurul motiv plauzibil pentru care nu a existat niciun conflict in mintea crestinului evreu este ca el a aplicat semnul Legamantului si copiilor lui. Ei si-au botezat copiii la fel cum i-au si circumcis in dispensatia Vechiului Testament.
In lumina invataturii intregii Biblii, pentru a nu se aplica botezul copiilor ar fi trebuit sa existe in Scriptura o porunca clara in aceasta privinta. Altfel, sublinierea este tocmai inversa. Din cele 7 cazuri de botez in apa mentionate in Noul Testament, 3 se refera la familii. Cineva ar putea sa zica: “dar asta nu inseamna ca erau si copiii implicati”. As sublinia din nou ca, in lumina asteptarilor naturale ale evreului mantuit, daca copiii nu ar fi trebuit sa fie botezati, Scriptura ar fi spus raspicat lucrul acesta. Dumnezeu trateaza cu familii in V.T.si la fel face si in N.T. Promisiunea facuta temnicerului din Filipi, Fapte 16:31: “Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.”, demonstraza lucrul acesta. Nu conteaza ce interpretare noi, individual, am avea cu privire la acest pasaj, cu siguranta ca Dumnezeu ne arata aici ca El trateaza cu familii nu numai in V.T., dar si in N.T.
Sa nu uitam niciodata, intrebuintarea semnelor de catre Dumnezeu este intalnita in fiecare era. I-a dat curcubeul lui Noe. I-a dat Pastele si Circumcizia evreului din V.T. I-a dat bisericii Sale vizibile din aceasta era sacramentele botezului si Cinei.
Schimbarea dispensationalista de la Circumcizie la Botez este asemenea celei facute de la a 7-a zi la intaia zi din saptamana, pentru a fi inchinata Domnului.
Istoria bisericii
Din Istoria Bisericii intrezarim aceeasi lectie cu privire la botezul copiilor. Origen s-a nascut cam pe la 180 d.Hr.si a fost botezat pe cand era copil. Tineti minte ca asta era la 80 de ani sau mai putin de la moartea apostolului Ioan. Sunt si referinte mai timpurii care par sa ne spuna despre botezul copiilor, dar nu exista nicio indoiala cu privire la Origen. Primii care s-au opus botezului copiilor, de exemplu Tertulian, nu au facut-o ca si cum aceasta ar fi fost o noua practica care s-a infiltrat printre crestini, ci au facut-o pentru ca se ajunsese la practica nebiblica prin care oamenii trebuiau sa astepte sa ajunga in pragul mortii ca sa se boteze. Argumentele lor sunt asadar o dovada incidenta a faptului ca crestinii si-au botezat copiii de la inceput, pentru ca, daca aceasta ar fi fost o practica noua, acesti oameni care s-au opus ei datorita parerilor lor nebiblice, s-ar fi bucurat sa sublinieze ca botezul copiilor nu este o practica apostolica. Sfantul Augustin, scriind despre botezul copiilor spunea: “Aceasta doctrina este impartasita de intreaga Biserica, nu institiuita de concilii, ci intotdeauna pastrata.” Acei care invata ca practica Bisericii primare nu includea botezul copiilor, ar trebui sa fie in stare sa demonstreze cand anume s-a instituit aceasta practica in Isoria Bisericii. Pentru ca nu exista o asemenea schimbare consemnata.
In lumina celor spuse, pretentia ca botezul copiilor ar fi un produs al Bisericii Romano Catolice este eronata.
Asadar, de acum aproape 4000 de ani, din zilele lui Avraam, cei care au fost mantuiti prin credinta au fost insemnati la porunca Lui Dumnezeu printr-un semn exterior, si acest semn a fost, fara intrerupere, aplicat nu numai credinciosului, ci si copiilor lui.
Noi credem in botezul copiilor mici datorita unitatii promisiunilor spirituale in toate dispensatiile. Promisiunile nationale sunt doar pentru poporul evreu, dar exista o unitate a promisiunilor spirituale pe intreg cuprinsul Cuvantului Lui Dumnezeu. Fundamentul acestei unitati il constituie marele fapt central al Scripturii, si anume ca toti oamenii, din toate timpurile, sunt mantuiti pe baza lucrarii incheiate a Lui Cristos, prin credinta in El, plus nimic, sau nu sunt mantuiti deloc. Aceasta unitate spirituala nu anuleaza existenta diferentelor intre diferite ere, si nici privilegiile noastre, specifice celor care sunt salvati si traiesc in aceasta era.
Argumente Baptiste
Haideti sa ne uitam acum la clasicele argumente baptiste impotriva botezului copiilor.
a) “Credeti si botezati-va”. Observati ca de fapt, acelasi lucru i-a fost spus si lui Avraam cu privire la circumcizie: “Crede si apoi circumcide-te”, dar este la fel de clar ca semnul credintei lui personale trebuia sa fie aplicat si copilului sau.
Mai departe, in cazul primelor zile ale erei crestine, toti cei care au crezut erau neaparat adulti, deoarece, invatatura Noului Testament fiind noua, nimeni nu fusese botezat pe cand era copil. Acelasi lucru este adevart despre orice camp nou de misiune, din orice vreme. Nu pot exista copii botezati inainte ca sa existe cativa parinti crestini.
b) De multe ori, cei care sunt baptisti ne intreaba de ce botezam atat baieti cat si fete, cand doar copiii de parte barbateasca erau circumcisi in Vechiul Testament. Galateni 3:28 ne raspunde la asta: “Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.” In aceasta era crestina, nu mai exista nicio diferenta in privinta inchinarii inaintea Domnului intre barbati si femei.
c) Urmatoarea intrebare ni se pune uneori: “Daca botezul a luat locul circumciziei, de ce botezul si circumcizia au existat impreuna pentru un timp printre crestinii iudei?” Multi credinciosi iudei din biserica crestina primara au mai tinut multe practici Vechi Testamentale, cel putin pana in vremea distrugerii Ierusalimului. Atata timp cat acestea nu erau considerate ca fiind adaugiri la lucrarea incheiata a Lui Cristos pentru mantuirea individului, ele erau permise. Observati in acest sens cum Pavel l-a circumcis pe Timotei, Fapte 16:3, si totodata si participarea lui la inchinarea din Templu, Fapte 21:20,26.Biblia ne spune ca Pavel a facut aceste lucruri de dragul evreilor crestini care inca mai tineau la aceste practici. Raspunsul, asadar, la intrebarea de ce botezul si circumcizia au existat impreuna pentru un timp este ca, acest lucru a fost parte a procesului gradual de instaurare a schimbarilor dispensationale.
d) Poate cel mai intrebuintat argument Baptist este ca, nu avem nicio porunca specifica in Scriptura pentru a boteza copiii mici. Dar nu este nici vreo porunca in Scriptura pentru a schimba ziua de odihna, din a 7-a in cea dintai. In anumite parti ale SUA, exista grupuri mici care se numesc Baptisti de ziua a 7-a. Cred ca ei se inseala in ambele privinte, dar cel putin sunt consecventi cu parerile lor. Pentru a fi consecvent, toti cei care se numesc baptisti ar trebui sa tina ziua a 7-a ca zi a Domnului.
CONCLUZIE
In concluzie, atunci cand ne botezam copiii, haideti sa realizam ca nu e o chestiune de magie. In calitate de parinti, ceea ce facem este ca incheiem un legamant cu Dumnezeu, ca El sa fie credincios fata de copiii nostrii. Este datoria parintelui sa il invete pe copil. Este privilegiul parintelui in multe cazuri de a-l conduce pe copil la Crostos. Parintii crestini nu artrebui sa depinda de serviciile evanghelistice ale bisericii atunci cand copilul ajunge adolescent, sau chiar un adult in toata firea, pentru a-l conduce la Cristos. Copilasul trebuie sa invete despre Domnul Isus de la parintii lui, inca din frageda copilarie, si, in multe cazuri, de cand este inca copil el ar trebui indrumat catre o acceptare personala a Domnului Isus ca mantuitor, de catre mama sau tatal lui.
Profitati de acest privilegiu al botezului copiilor acordat de Dumnezeu. Inima parintelui crestin, miscata si indrumata de Duhul Sfant care o locuieste, simte o necesitate naturala de a-si aduce copilul la Dumnezeu. Acest impuls este atat de puternic incat, chiar si acei care sunt baptisti, au inceput sa-si dedice copiii. Nu exista nicio porunca cu privire la dedicarea (binecuvantarea) copilului in Noul Testament, dar parintele mantuit, simte cu intensitate aceasta nevoie, asa ca, majoritatea bisericilor baptiste, din aceasta necesitate, au servicii de dedicare (binecuvantare) a copilului. Nu cred ca aceasta este o greseala, singura lor greseala este ca ei nu merg destul de departe.
Haideti sa nu esuam in a face si a pazi tot ceea ce Dumnezeu vrea de la noi in calitate de crestini. Daca esti crestin, copilul tau este un copil al Legamantului, si Dumnezeu vrea ca el sa porte semnul ca este partas Legamantului. Ca parinte nascut din nou, este privilegiul tau ca sa ii aplici copilului tau acest semn.
In Vechiul Testament, Dumnezeu i-a disciplinat pe cei care nu si-au circumcis copiii. Moise si Sefora au simtit-o pe pielea lor. Dumnezeu nu mai trateaza cu poporul Sau in aceasta maniera astazi. Nu suntem omorati ca adunam lemne in ziua Domnului, dar totusi tinem ziua Lui pentru ca Il iubim. Nu mai suntem omorati astazi pentru ca nu ne botezam copiii, dar ar trebui sa o facem pentru ca Domnul vrea ca noi sa o facem.
Botezul copiilor tai este parte a privilegiului pe care il ai in calitate de crestin. Practica-l cu multumire, impreuna cu toate celelalte lucruri bune pe care Dumnezeu ti le da.
Intrebari puse public parintilor inainte de botezul copiilor
1. Stiti voi ca sunteti mantuiti prin credinta in Cristos, si nu prin ceva ce ati facut sau veti face vreodata, ci pur si simplu prin credinta voastra in lucrarea incheiata a Lui Cristos pe crucea de la Calvar- atunci cand a murit in timp si spatiu, in istorie?
2.Realizati voi ca aceasta nu este o randuiala mantuitoare si ca acest copil va trebui sa-L accepte pe Cristos ca mantuitor personal, atunci cand va ajunge la varsta la care va fi gata sa dea socoteala?
3.Ati facut legamant cu Domnul sa-I dati inapoi acest copil, asa incat, daca El gaseste cu cale in providenta Lui sa il cheme pe acest copil acasa la El, nu va veti plange impotriva Lui, sau daca copilul, atunci cand va creste, va fi chemat la o forma speciala de slujire, nu veti sta in calea lui ci il veti incuraja?
4.Realizati ca acest sacrament nu este un ritual magic, ci ca prin el, voi faceti legamant cu Dumnezeu sa cresteti acest copil in frica si mustrarea Domnului, sa va rugati pentru el si cu el, sa-L tineti in casa Domnului, impreuna cu copiii Domnului, sa fiti credinciosi in viata zilnica cu Cristos, pe masura ce o traiti in fata lui, si sa faceti tot ce tine de voi insiva ca sa il conduceti catre o cunostinta mantuitoare a lui Crisos inca din copilarie.
*Baptism of Infants, Philip Schaff, Vol. 1, p. 209. Schaff-Herzog Encyclopedia.
Special note: As far as I know this is not copyrighted and is out of print. If however, you know that it is indeed copyrighted I’d appreciate you letting me know. Thank you.
