Manifest pentru Pocainta de pastor Paul Dan

Am citit acest articol pe site-ul fratilor de la Ministerul Afacerilor Eterne si mi-a placut atat de mult si am crezut ca este atat de folositor incat i-am sunat si le-am cerut permisiunea sa il postez si eu pe blogul meu. Am hotarat sa il atasez la sfarsit pt a-l putea descarca in calculator daca nu aveti timp sa il cititi online si sa il puteti si voi da mai departe. Soli Deo Gloria.

Ministerul Afacerilor Eterne

MANIFEST PENTRU POCĂINŢĂ

Pastor Paul Dan

„Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu ..” (1Petru 4:17)

CÂTEVA ÎNTREBĂRI FUNDAMENTALE:

Te-ai întrebat de ce acum 60 de ani, Biserica nu se confrunta cu aşa multă imoralitate, materialism, divorţuri, probleme cu adolescenţii, droguri, pornografie, cum se confruntă azi ? Afirmăm că nu mai suntem legalişti cum au fost cei de atunci, că înţelegem mai bine harul lui Dumnezeu…

 De ce în ciuda marilor progrese în înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu, a nenumăratelor resurse pentru viaţă creştină, în multe situaţii, nu este nici o diferenţă între stilul de viaţă lumesc şi stilul de viaţă al creştinilor ?

 Cum de trecem prin aceleaşi crize agonizante ca şi cei din lume ? În loc să fim un ajutor pentru cei din lume, facem parte din rândul victimelor lumii.

 Unde este mărturia noastră?

UN RĂSPUNS FUNDAMENTAL: „Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.“ (Iacov 4:4) „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră…. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel sfânt.“ (1 Tesaloniceni 4:3, 7-8).

Răspunsul oferit de Scriptură este evident: am căutat prietenia cu lumea şi am sacrificat sfinţenia. Pentru a fi înţeles, prietenia cu lumea înseamnă adoptarea culturii popi în Bisericile noastre (vezi explicaţia la sfârşit). Am crezut că este bine să adoptăm modernismul, dar s-a dovedit a fi neopăgânism cu efecte mortale pentru viaţa spirituală. Cultura pop a adus cu ea cultura drogurilor şi a morţii. Cultura pop a făcut din bisericile noastre o batjocură. Cultura pop din Bisericile de azi atrage oamenii ce caută distracţia, nu pe Dumnezeu, nu pocăinţa şi sfinţenia. Numeroşi creştini, adepţi ai culturii pop, sunt dispuşi să meargă la biserică, la studii biblice, să dea zeciuială, chiar să meargă în excursii misionare, excepţie făcând trăirea în sfinţenie. „…având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.“ (2 Timotei 3:5)

Majoritatea creştinilor adepţi ai culturii pop nu sunt născuţi din nou. Creştinătatea fără sfinţenie/evlavie este o creştinătate apostaziată! Trăim vremurile din urmă când apostazia vrea să acapareze Biserica. Tăgăduim apostazia, iar când conştiinţa ne acuză o suprimăm spunând sfinţeniei că este legalism. O notă importantă: Dumnezeu să fie glorificat pentru cei “şapte mii” de credincioşi, de biserici, de organizaţii creştine şi seminarii creştine din toată România şi din toată lumea care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a culturii pop. (1 Împăraţi 19:18).

DESCRIEREA APOSTAZIEI: „…Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,“ (Apocalipsa 3:14-17)

„Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. Sunt printre ei unii, care se vâră prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.“ (2 Timotei 3:1-8)

„Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.“ (1 Ioan 2:18)

MĂRTURISIRE: Mi-am îndreptat faţa către Domnul pentru a face cereri prin rugăciune şi implorare, cu post, în sac şi cenuşă. M-am rugat Domnului Dumnezeului meu şi am mărturisit: “O Doamne mare şi minunat, care faci ce ai promis şi esti îndurător cu cei ce Te iubesc şi păzesc legământul Tău; am păcătuit şi am comis fărădelegea, am făcut ce era rău şi rebel, chiar prin faptul că ne-am îndepărtat de principiile şi hotărârile Tale. O Doamne, dreptatea îţi aparţine, iar nouă ruşinea: conducătorilor creştini de biserici, a membrilor bisericii, a profesorilor de seminar, a organizaţiilor creştine; fiindcă am păcătuit împotriva Ta, permiţând culturii pop, neopăgâne să acapareze familiile, bisericile noastre, organizaţiile creştine. Am fost atenţi să nu ofensăm pe careva, şi nu ne-a mai păsat dacă te ofensam pe Tine; am devenit corecţi din punct de vedere politic, am numit sfinţenia legalism, şi am permis la tot felul de păcate să ne invadeze viaţa privată şi cea din sânul Bisericii; ne-am făcut ca obiectiv principal să fim relevanţi pentru lume, decât ascultători de Tine. Domnului Dumnezeului nostru Îi aparţine mila şi iertarea, chiar dacă am fost rebeli împotriva Lui. Acum, Doamne, ascultă rugăciunea şi cererile noastre şi fă ca faţa Ta să strălucească peste Biserica Ta, care este invadată de apostazie…(Mărturisire făcută pe baza Daniel cap.9)

UN STRIGĂT ÎMPOTRIVA APOSTAZIEI

1. Pentru pastorii care caută să mulţumească oamenii. „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.“ (2 Timotei 4:3-4)

Încetaţi să aduceţi oameni în Biserică prin orice mijloace în detrimentul sfinţeniei! Predicaţi întreg Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum este el! Când predici, condamnă păcatele cu care se confruntă biserica ta. Cheamă oamenii la o viaţă practică de sfinţenie. Avertizează-i pe oameni de iminenta judecată a lui Dumnezeu împotriva bisericii de azi, invadată de apostazie. Probabil vei fi nemulţumit la gândul că mulţi vor părăsi biserica. Lasă-i să plece! Cuvântul lui Dumnezeu va înlătura pe apostaţi. Lumea din jurul nostru este sătulă de biserici în crize. Asigură-te că nu eşti prins de pornografie, materialism, alcool şi alte păcate mortale. Practici disciplinele spirituale? Ai putea spune că a te opune de la amvon, homosexualităţii, avorturilor sau altor păcate este politică, în realitate însă, tu nu vrei să îi superi pe oameni. Unii dintre voi, pastorii de felul acesta poate nici nu sunteţi născuţi din nou. Pocăiţi-vă!

2. Pentru pastorii de tineret duşi în eroare. „Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adâncul mării.“ (Matei 18:6)

Mulţi din voi se comportă ca nişte clovni încurajând tinerii să păcătuiască. Nu aveţi nici un discernământ! Tu, ca pastor de tineret, eşti responsabil pentru ruinarea viitorului unei generaţii întregi. Fii un model pentru cei tineri! (1Tim.4:11-16; 6:11-19). Fii primul care trăieşte o viaţă de sfinţenie, incluzând rugăciunea şi postul şi normalitatea în îmbrăcăminte. Instruieşte-i pe tineri în practicarea disciplinelor spirituale. Ei nu au nevoie de distracţie; ci de bucuria unei vieţi sfinte din Duhul Sfânt. Sunt flămânzi după recunoaşterea şi valoarea pe care numai Dumnezeu o poate oferi, aşa că aruncă toate strategiile tale lumeşti. Unii dintre voi aveţi funcţii de conducere, dar nici o autoritate, iar unii dintre voi poate nici nu sunteţi născuţi din nou. Pocăiţi-vă!

3. Pentru taţii iresponsabili. „Suflete preacurvare ! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.“ (Iacov 4:4)

Taţilor, mulţi dintre voi vă faceţi vinovaţi de mare păcat, lăsând ca mass media cu un conţinut explicit de violenţă, satanism, sexualitate, să vă polueze viaţa de familie. Nu cenzuraţi nimic copiilor dvs. Altarul familiilor voastre este, fie televizorul, fie internetul. Permiteţi soţiilor şi fiicelor voastre să se îmbrace indecent. Nu aveţi nici o idee despre ce sunt învăţaţi copiii voştri în şcoală şi nu va pasă cine este în anturajul lor. Fii un lider spiritual pentru casa ta. Fii primul care se schimbă, iar familia ta te va urma. Slujeşte Împărăţiei lui Dumnezeu şi nu ţie însuţi. Unii dintre voi sunteţi prinşi de lucruri precum consumul de bere sau folosirea intensivă a televizorului. De multe ori anulaţi orice activitate de la biserică pentru un eveniment sportiv. Alţii sunt sclavii căutărilor materialiste, pornografice, trăirii în adulter, sau consumului de droguri. Pocăiţi-vă!

4. Pentru mamele iresponsabile. “…Domnul zice: „Pentru că fiicele Sionului sunt mândre, şi umblă cu gâtul întins şi cu priviri pofticioase, pentru că păşesc mărunţel, şi zornăiesc cu verigile de la picior, – Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi ruşinea”. În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare, şi sorişorii şi lunişoarele, cerceii, brăţările şi maramele; legăturile de pe cap, lănţişoarele de la picioare şi brâiele, cutiile cu mirosuri şi brăierile descântate; inelele şi verigele de la nas; hainele de sărbătoare şi cămăşile cele largi, mantiile şi pungile; oglinzile şi cămăşile subţiri, turbanele şi maramele uşoare.“ (Isaia 3:13-23)…”femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte“ (2 Timotei 3:6b)

Mamelor, multe dintre voi nu sunteţi modele demne de urmat! Concuraţi cu fetele voastre în modă şi indecenţă. Vă uitaţi prea mult la televizor, mai ales la programele siropoase, ca telenovelele, la programe cu vedetele de la Hollywood. Suferiţi de o imagine de sine scăzută; s-ar putea să fiţi supraponderale şi să aveţi depresie. Vă faceţi vinovate de neglijarea intenţionată a copiilor voştri. Aţi lăsat grija copiilor vostri în seama televizorului, şcolii, dădacelor angajate, sau a anturajului copiilor voştri. Pocăiţi-vă!

5. Pentru cei tineri şi pentru cei necăsătoriţi ce caută plăceri. „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.“ (2 Timotei 3:1-5)

Pentru voi băieţii, care credeţi că biserica este un alt club pentru distracţii, vă înşelaţi total! Voi folosiţi activităţile bisericeşti pentru plăcerile voastre, pentru a întâlni fete, angajându-vă în păcate sexuale. Unii din voi consumaţi alcool şi droguri, vă îmbrăcaţi la ultima modă, sunteţi la curent cu noile filme cu conţinut violent sau sexual, dar nu aveţi nici o idee despre ce este sfinţenia. Abia de ajungeţi la studiu biblic, dar sunteţi primii care mergeţi la petreceri. Dumnezeul vostru este internetul! Domnişoarelor, multe dintre voi luaţi parte la aceeaşi destrăbălare. Concuraţi în a vă îmbrăca cât mai provocator pentru a va fura prietenul unele altora, bârfiţi şi sunteţi dependente de mobil, navigaţi pe internet ore întregi, în permanenţă aveţi pretenţii de la părinţii vostri şi nu produceţi nimic bun. Voi tinerilor, pe care v-am descris, fiţi gata să primiţi judecata lui Dumnezeu! Voi trageţi biserica în jos! Pastorii şi ceilalţi membri trebuie să plece înaintea voastră pentru a vă mulţumi şi pentru a vă păstra în biserică; voi călcaţi în picioare sfinţenia necesară Casei lui Dumnezeu! Luaţi în mod uşuratic credinţa creştină şi nu vă pocăiţi niciodată cu adevărat! Pentru unii din voi se potriveşte de minune ceea ce apostolul Petru a zis: „Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată.“ (2 Petru 2:21) Pocăiţi-vă!

6. Către cântăreţii creştini de muzică “Rock şi Heavy Metal”. „Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi- vă diavolului, şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră în întristare“ (Iacov 4:7-9). „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.“ (1 Ioan 2:15-17)

Cântăreţilor creştini, care cântaţi muzică creştină “Rock” şi “Heavy Metal”, aţi fost duşi în eroare de ideea că dacă vă îmbrăcaţi şi vă comportaţi precum nişte ciudaţi, dacă aveţi o înfăţişare dură şi depresivă sunteţi la modă! În realitate, aşa-zisa voastră slujire este o ruşine la adresa lui Dumnezeu şi adevăratei Sale Biserici. Spuneţi că evanghelizaţi lumea cu acest tip de muzică, dar în realitate, v-a cucerit lumea pe voi şi pe audienţa voastră. Muzica “Rock” şi „Heavy Metal” nu pot sluji niciodată Biserica datorită originii sataniste a acesteia, de aceea aşa-zisa muzică creştină „Rock” este o contradicţie în termeni. Pocăiţi-vă!

7. Către creştinii “înţelepţi în felul lumii” aflaţi în funcţii de conducere. „Nimeni să nu se înşele: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.” Şi iarăşi: „Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.” (1 Corinteni 3:18-20)

Pentru Comitetele Bisericilor care conduc biserica ca pe o afacere…opriţi-vă, este un non-sens! Ghidaţi-vă după Cuvântul lui Dumnezeu, nu după concepte manageriale! Abuzaţi atât de pastor, cât şi de membrii Bisericii! Mulţi din voi afişaţi o aroganţă de şef. Pentru profesorii de teologie…o parte dintre voi aţi crescut cu convingeri umaniste şi continuaţi să vă schimbaţi punctul de vedere în funcţie de mersul lumii! În studiile pentru lucrarea de doctorat aţi urmărit doar să absolviţi cu bine, dar aţi neglijat disciplinele spirituale şi evlavia! În consecinta pastorii pe care îi formaţi seamănă cu voi. Mulţi din ei cad în tot felul de păcate grele. Pentru bordul de conducere a anumitor şcoli de teologie..voi luaţi decizii capitale, fără a vă baza pe înţelepciunea lui Dumnezeu. Unii din voi nu aveţi nici o expertiză teologică, dar cu toate astea, dezbateţi pe marginea unor subiecte de teologie. Adesea, voi, cei din bordul de conducere, sunteţi alesi pe baza statutului social sau a puterii financiare pe care le deţineţi, nu în funcţie de maturitatea spirituală sau de expertiza teologică. Pocăiţi-vă!

8. Pentru vedetele şi producătorii creştini. „Israel s-a îngrăşat, şi a azvârlit din picior; – Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! – Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Stânca mântuirii lui“ (Deuteronomul 32:15)

Mulţi din voi vă faceţi vinovaţi de căutarea obţinerii de profit şi nu de onorarea lui Dumnezeu! Încet, de-a lungul anilor, promovaţi muzica lumească şi reviste lumeşti. Sunteţi ahtiaţi după recunoaştere din partea mass-mediei! Este şocant să vezi în librăriile creştine, cd-uri având pe copertă grupuri Rock cu feţe bolnave sau aşa-zisele cântăreţe creştine, pozate în îmbrăcăminte indecentă. Periodic, familii naive şi tineri imaturi se lasă influenţaţi de curentul acesta, lansat de producătorii creştini. Mulţi dintre cântăreţii creştini, care au făcut mulţi bani din această promovare, acum se comportă ca personalităţile de la Hollywood, arătând lipsă de respect la adresa lui Dumnezeu şi a creştinilor decenţi. Unde în Biblie, aţi găsit că sfinţii din Vechiul Testament sau ucenicii Domnului Iisus să afişeze o atitudine arogantă şi să fie aşa de bogaţi precum sunt multe vedete creştine în zilele noastre? Suntem aşa de critici la adresa Vaticanului şi la opulenţa lui, dar începem să ne asemănăm cu ei. Pocăiţi-vă!

UN SFAT BIBLIC ÎMPOTRIVA APOSTAZIEI

Din partea Domnului Iisus Hristos: „te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te! Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Celui ce va birui, ii voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.“ (Apocalipsa 3:18-22)… „Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele lui. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul. Ferice de cine îşi spală hainele ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porti în cetate. Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună.” (Apocalipsa 22:12-15)

Din partea apostolului Pavel: „Tu, însă, ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea, prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate. De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Iisus, vor fi prigoniţi. Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi. Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Iisus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.“ (2 Timotei 3:10-17) „Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Iisus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist, şi împlineşte-ţi bine slujba.“ (2 Timotei 4:1-5)

Din partea apostolului Ioan: „Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.“ (1 Ioan 3:7-10)

De la profetului Daniel: „Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia şi urgia Ta de la cetatea ta Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt; căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor părinţilor noştri este Ierusalimul şi poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară. Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău, şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Faţa Ta peste sfântul Tău locaş pustiit…! Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărâmăturile noastre, şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!” (Daniel 9:16-19)

Din partea autorului manifestului:

 Scapă de televizor.

 Limitează activitatea la computer pentru temele de la şcoală, la muncă sau în scop de cercetare.

 Aruncă toate dvd-urile, revistele, CD-urile, posterele cu conţinut sexy, pornografic, violent, ocult, incluzând toată muzica rock sau heavy metal, creştină sau necreştină.

 Fii la zi cu ce se întâmplă în jurul tău şi în lume, din publicaţiile creştine sau ştirile nepoluate de pe internet.

 Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să te întorci la El şi să te umple de Duhul Sfânt.

 Asigură-te că citeşti zilnic din Biblie şi te rogi.

 Cere-i lui Dumnezeu să-ţi descopere planul Său pentru tine şi implică-te în el imediat.

 Stai aproape doar de creştini evlavioşi.

 Scapă de toate hainele indecente.

 Dacă ai o familie pune-o pe primul loc, după Dumnezeu.

 Citeşte cărţi devoţionale de autori celebri, precum: C.H. Spurgeon, John Piper, John McArthur, Chuck Smith, etc.

TREI ATITUDINI CU PRIVIRE LA ACEST MANIFEST PENTRU TREZIRE SPIRITUALĂ

1. Dacă eşti un creştin treaz, te bucuri la citirea acestui manifest şi îl vei trimite şi altor creştini.

2. Dacă eşti un creştin căldicel, probabil că te-ai simţit ofensat la început, dar ai realizat pe parcurs că este timpul să te trezeşti.

3. Dacă eşti un apostat, te vei revolta după citirea acestui manifest, dar dacă te vei pocăi cu adevărat, Dumnezeu va face din tine un credincios adevărat.

Pastor Paul DAN

gracetonations@gmail.com

…………………………………………………………………………………………………………………………………….

Cultura pop ( „popular culture” în limba engleză) este un fenomen mondial de anti-cultură început în anii 1960, care a cucerit tinerii din întrega lume, indiferent de convingerile pe care le au: creştini, islamici, atei, budişti, hinduşi etc. Cultura pop este o revoltă împotriva autorităţii familiei, instituţiilor de educaţie, bisericii sau religiei din care fac parte tinerii respectivi. Cultura pop promovează indecenţa, imoralitea sexuală, muzica „rock” şi heavy metal” cu toate variantele lor, drogurile, ocultismul şi iniţirea în satanism. Cultura pop este intens promovată de mass media contemporană pentru îndoctrinarea tineretului cu o astfel de cultura malefică. Culura pop este religia tineretului, care în viitor îi va duce la închinarea fata de anticrist. Creştinii pot scapă de cultura pop acasă şi în Biserică, trăind în sfinţenie autentică şi evitând programele mass mediei. Creştinii trebuie să ia în serios studierea Cuvântului, Evanghelizarea, şi promovarea culturii creştine fără influenţe ale culturii pop.

Bibliografie: Christian Rock: Exposed www.av1611.org/crock/crockex1.html

Metaphysical Media: The Occult Experience in Popular Culture Emily D. Edwards. She is an associate professor of broadcasting and cinema at the University of North Carolina, Greensboro.

Rock Music in American Popular Culture II: By B. Lee Cooper, Wayne S. Haney

Wikipedia Encyclopedia pe internet: Counterculture

Encyclopedia Britanica pe internet: Counterculture

manifest pentru pocainta de pastor Paul Dan

Ai grija gura mica ce vorbesti…

Am vazut acest videoclip de la Desiring God si mi-a placut atat de mult incat m-am hotarat sa il impart cu voi. Este bazat pe pasajul din Scriptura din Iacov 3 care spune astfel:

Iacov 3:2 Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.

De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul.

Iată, şi corăbiile, cât de mari sunt, şi, măcar că sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului.

Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!

Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.

Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare de mare se îmblânzesc, şi au fost îmblânzite de neamul omenesc,

dar limba nici un om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.

Cu ea binecuvântăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.

Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!

Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce şi apă amară?

Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.

…………………………………………………………………………………………………………

Cred ca una din problemele noastre cele mai mari este ca nu gandim inainte sa vorbim. Probabil o foarte mare parte din conflictele noastre ar disparea daca am gandi de doua ori si am vorbi o data. Imi place ce spunea un frate: Primul lucru care iti iese din gura este firea.

Sper sa trezeasca in voi intrebari si sa meditati la acest mesaj continut de filmulet. Ma gandesc si eu ce ganduri au copiii despre parintii lor care se poarta asa si daca sunt de condamnat atunci cand ajung atei.

In incheiere pt vorbitorii de limba engleza am pus si o melodie pe aceasi tema care sper sa va incurajeze la cercetarea inimii.

Cu umilinta si vinovat de aceste pacate ca si multi dintre voi, Madalin

Speranta mea atunci cand vine suferinta!

 

Am scris acest articol pt a putea sa impartasesc cu voi felul in care ma ajuta pe mine doctrinele harului atunci cand viata nu prea are sens. Inca o data vreau sa subliniez ca pentru mine calvinismul se rezuma la suveranitatea lui Dumnezeu in toate lucrurile, de aceea speranta mea este ca “Dumnezeu este in control, El inca sta pe tron si nimic din ceea ce mi se intampla nu Il ia prin surpindere. Bucuria mea este ca suferinta nu este doar ingaduita de Dumnezeu, ci planificata si portionata de El. Atunci cand nu vad mana Lui si nu inteleg de ce lucreaza asa cum lucreaza ma incred in inima Sa pentru ca stiu ca inima Sa nu va lasa mana sa faca decat ceea ce El iubeste. E grozav sa sti ca esti iubit in timp ce suferi si sa sti ca tot ceea ce ti se intampla vine de la un Tata care te iubeste si nu va permite nimic ce nu lucreaza spre binele tau final si spre gloria Lui.

Cum sa nu te inchini inainte unui asemenea Dumnezeu minunat de personal.

Va dedic aceste doua filmulete la toti cei care suferiti si nu intelegeti de ce.

 

Eu, Dumnezeu si drogurile! Filmul despre viata mea…

Dupa cum am spus de multa vreme, m-am tot luptat sa pun filmul asta undeva pe net si nu prea am reusit. El a fost filmat acum 4 ani si montat anul acesta de catre o prietena si o sora draga, Andreea la care ii multumesc din suflet. Sper ca Domnul sa va incurajeze prin aceasta marturie si El sa atraga atentia nu asupra mea ci aspupra harului Sau nespus de mare si de minunat. Eu ma bucur ca o epava asa de ruginita si un mort in putrefactie cum am fost eu are drpetul astazi sa se numeasca copilul lui Dumnezeu. A Lui sa fie gloria si onoarea si inchinarea si maretia in veci de veci. Amin

Aceasta este povestea mea, mai bine zis povestea lui Dumnezeu in viata mea, Inca o dovada a harului Sau nemasurat de mare. Ii dau gloria doar Lui pentru mantuirea de care am parte si traiesc ca sa Il glorific pe El. Fie ca acest film sa ii faca pe toti cei ce se scalda in mocirla pacatului sa se gandeasca ca daca eu am fost scos de acolo si eu au o sansa si ca Dumnezeu nu se da inapoi sa se murdareasca pe maini cu ei. Cu alte cuvinte, Baieti, fosti mei prieteni, inca imi sunteti dragi si ma rog pt voi sa puteti gasi pacea cu Dumnezeu prin Fiul Sau Isus Hristos. Va dedic acest film si vrea ca prin el sa intelegeti ce s-a intamplat de fapt in viata mea cand m-am intors la Domnul. Pt Isu, Sandala, Puski, Genu, Zubi, Mosu, Bondaru, Sobo, Joko, Doru, si toti ceilalti pe care stiti ca inca va iubesc. Domnul sa va dea speranta!

1 Timotei 1:15-17 O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: “Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi”, dintre care cel dintâi sunt eu.

Dar am căpătat îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa veşnică.

A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.

Imi pare rau dar nu il incarca wordpress-ul asa ca trebuie sa va urmariti acest link. Sper ca in viitor sa pot pune si pe blog filmul. Daca cineva ma poate ajuta la asta as fi recunoscator.

http://www.megavideo.com/?v=OI3WFIQ7

Madalin

Mania lui Dumnezeu descoperita in jerfa Fiului Sau si in eternitatea iadului!!!

Vreau sa va aduc in atentie cateva materiale video care pe mine m-au pus pe ganduri si care sper sa va ajute si pe voi. In vremea noastra cand oamenii nu prea mai vorbesc despre Dumnezeu ca un Dumnezeu manios cred ca avem nevoie sa ne amintim ca El este un foc mistuitor si ca asa cum zice Walid Shoebat: El nu este un Teddy Bear ci un Grizly Bear, adica nu este un ursulet de plus, ci cel mai periculos si mai mare URS.

Sper sa va fie de ajutor acest material si sa va provoace la meditatie cu privire la lumea care se scalda in pacat si care va experimenta din plin mania Lui. Nu uitati ca o data cu mantuirea noi avem si chemarea de a predica evanghelia celor pierduti. Pentru gloria Lui sa predicam o mantuire asa de mare, ce alta onoare am putea cere?

Raspunsuri la intrebari sincere de la Vlad!

Acesta este commentul lui Vald din Petrosani la care am incercat sa raspund si cred ca va fi de ajutor si altora sa il citeasca, pt ca el pune niste intrebari foarte bune si eu am incercat sa raspund cat de bine am stiut eu, si cat timp am avut:)

Salut Madalin, am mai multe intrebari si te rog, cand poti sa raspunzi.
Prima, de ce crezi ca calvinismul e mai bun ca si arminianismul?A doua, ce spui despre influentele calvinismului in abordarea necrestinilor, adica daca unii sunt alesi si aceia care sunt alesi vor fi sigur mantuiti atunci de ce sa mai trimitem misionari sau de ce sa ne mai rugam pentru cei pierduti?
Si inca una, tu de care calvinist esti?Soft calvinist sau hipercalvinist sau te numesti altfel?

Am auzit si eu de multi dintre cei ce i-ai amintit mai sus si pe cativa i-am ascultat destul de mult si recunosc ca m-au ajutat foarte mult in a intelege Scriptura. Totusi nu sunt de acord cu calvinismul pentru ca in Biblie vad o multime de pasaje in care se vorbeste de cadere din har sau de respingere a Duhului Sfant sau de alegerea omului de a crede sau nu sau de a zadarnici planul lui Dumnezeu cu privire la mantuirea lor personala.
De exemplu in Romani, carte pe care ai spus c-ai studiat-o si te-a facut sa crezi doctrina calvinista scrie in capitolul 11:22-23 “Uita-te dar la bunatatea si asprimea lui Dumnezeu:asprime fata de cei ce au cazut, si bunatate fata de tine, daca nu incetezi sa ramai in bunatatea aceasta; altminteri vei fi taiat si tu.Si chair ei: daca nu staruiesc in necredinta vor fi altoiti; caci Dumnezeu poate sa-i altoiasca iarasi.”
Beni Faragau are un studiu pe Romani si daca poti te sfatuiesc sa citesti cartea sau sa te uiti la dvd-urile lui pe cartea Romani.
Ti-am scris pentru ca vreau sa aflu adevarul cu privire la lucrul asta si as vre sa tinem legatura.Ai mail-ul meu. Si daca poti ne putem intalni sa vorbim intre 4 ochi pentru ca sunt si eu din Petrosani.

God bless you!

Acesta este raspunsul meu:

Buna Vlad ma bucur ca mi-ai scris. Am avut o perioada foarte ocupata si nu am apucat sa ma ocup de blog cam deloc.
Dar sa sti ca ma bucur ca esti interesat de acest subiect si ma bucur ca ai vrea sa ne intalnim si fata in fata sa discutam mai pe larg. Asa ca voi incerca sa raspund mai pe scut in aceasta forma si pe lung cand ne vom intalni.
Prima intrebare: Raspunsul e simplu din punctul meu de vedere si anume calvinismul ii da toata gloria lui Dumnezeu si omului ii ramane doar sa se inchine si sa multumeasca pentru harul primit. In mare eu definesc calvinismul ca Suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor si cautarea gloriei Lui cu orice pret in orice circumstanta. Arminianismul spune ca omul face eficienta salvarea initiata de Cristos, si ca de el depinde pana la urma mantuirea lui. Asta ii da macar intr-o masura glorie omului, pt ca fara adaugarea lui mantuirea nu ar fi eficienta si macar in parte el are cu ce sa se laude inaintea lui Dumnezeu. Eu gasesc in Efeseni 2:8-10 scris asa:Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.
Deci har inseamna ca primesti exact opusul la ceea ce meriti, credinta imi spune ca nu vine de la mine ci este darului lui Dumnezeu. Mantuirea nu este prin fapte, si aici poti include decizia de a-L primi pe Isus in inima ta, iesirea la altar, credinta proprie, cam orice tine de fapt de om. De ce nu vine mantuirea asa? Ca sa nu se laude nimeni!!! Asta e foarte important inaintea lui Dumnezeu, sa intelegem ce spune in Iona ca mantuirea vine de la Domnul. Nu va fi nimeni in cer care sa umble ca un paun infoiat in penele lui pt ca el e in cer din cauza a ceva ce a facut el. Pasajul continua sa spuna ca noi suntem lucrarea Lui, nu a noastra si ca am fost ziditi, in alte versiuni spune creati. Si stim bine ca niciodata nu am vazut autocreare. Nimeni nu se creaza pe sine. Incheierea pasajului imi spune ca nu am fost mantuit prin fapte bune, ci pentru fapte bune. Adica faptele bune nu sunt cauza mantuirii mele, ci efectul.
A doua intrebare: Afirmatia de mai sus este o intelegere gresita cu privire la calvinism foarte des intalnita. Dar sa o testam din punct de vedere istoric prima oara. David Brainerd a fost cel care a inspirat miscarea moderna de misiune prin jurnalul sau. El a fost misionar si a murit la 28 sau 29 de ani in casa lui Jonathan Edwards(alt calvinist renumit) si Wiliam Carey, Hudson Taylor, si o gramada de pionieri in misiune au fost calvinisti si s-au inspirat din cartea lui Brainerd. David Livingstone misionar in Africa si descoperitor al unei mari parti a continentului, Charles Spurgeon printul predicatorilor, John Wihtefield cel mai mare evanghelist al tuturor timpurilor care a predicat 18000 de predici in 30 de ani, adica o medie de 40-60 de ore de predica pe saptamana, Paul Washer de care cred ca ai auzit, ei toti sunt calvinisti si nu numai ca au predicat evanghelia sau au fost misionari, dar au fost si cei mai roditori crestini.
Deci din punct de vedere istoric vedem ca adevaratul calvinism nu numai ca nu a stat impotriva evanghelizarii, dar a si inspirat cele mai mari miscari misionare si evanghelizatoare din istoria crestinismului. Acum am sa incerc sa iti explic de ce.
Cand Carey a vrut sa plece in India, oamenii de la el din biserica i-au zis ca Dumnezeu e suveran si ca El poate sa salveze lumea daca vrea si fara ajutorul sau.(erau hipercalvinisti) Carey a plecat pana la urma fara binecuvatarea bisericii in misiunea, dar el era un adevarat calvinist care credea ca desi Dumnezeu este suveran si a decis cine va fi mantuit, El este suveran si a decis si CUM vor fi acestia mantuiti si anume prin predicarea evangheliei. Noi nu predicam evanghelia pt ca e o idee buna, ci pt ca e o porunca de la Dumnezeu si este metoda prin care El a ALES sa mantuiasca pe cei alesi.
Ce rod are asta in viata mea ca si calvinist? Pai daca depinde de mine sa ii intorc pe oameni la Do0mnul voi folosi tot felul de smecherii religioase ca sa ii pocaiesc. Am sa cand cu orga la sfarsitul predicii ca sa ii ating la corason, am sa fac scenete si concerte si am sa ii manipulez ca sa se predea si am sa ii pun sa ridice mana sa iasa in fata sa completeze cartonase si mai stiu eu ce alta metoda o sa mai inventam. SI totul depinde de abilitatea mea de a primi un raspuns de la ei.
Pe de alta parte daca cred ca Dumnezeu a Ales pe cine sa mantuiasca si ca ei vor reactiona la predicare fidela si cu autoritate a cuvantului atunci am sa ascult de indemnul lui Pavel de a predica Cuvantul. Imi zice si ce sa fac: Sa predic, si ce sa predic: Cuvantul. NU scenete sau cantece sau mai stiu eu ce. Daca eu stiu ca Dumnezeu i-a ales si ca ei trebuie doar sa asculte predicarea cuvantului plec in misiune cu incredere nu in abilitatea mea de convinge oameni ci in Dumnezeu. Gloria pt mantuirea oamenilor nu este a mea ca si evanghelist, ci a Domnului care ii cheama in mod eficient. Asa ma motiveaza si ma impinge sa ma duc in misiune. Hipercalvinismul spune ca Dumnezeu e suveran si omul nu este responsabil, arminianismul ca o replica spune ca omul este responsabil, pe cand biblia imi descopera amandoua aceste adevaruri si eu nu trebuie sa aleg pe care sa il cred. Dumnezeu este suveran si omul este responsabil. Aceasta este adevarata pozitie istorica calvinista. Deci intre aceste 2 extreme calvinismul este echilibrul care arata ca aceste doua adevaruri nu sunt de ne impacat, ci din contra ele se impaca in Scriptura intr-un singur verset. TOT CE IMI DA TATAL CA AJUNGE LA MINE SI PE CEL CE VINE LA MINE NU-L VOI IZGONI AFARA.  Ce va ajunge la Domnul Isus? Tot ca ii da Tatal. Adica suveranitatea lui Dumnezeu in Alegere. Care este responsabilitatea mea? Sa ma duc la El pt ca El nu ma va respinge. Responsabilitatea omului.
Inchei raspunsul la aceasta intrebare cu o imagine luata de la Spurgeon: Pe parta raiului deasupra inainte sa intri scrie: Oricine vrea sa intre este liber sa o faca! Daca intri si te uiti pe poarta ce scrie in interior sus vei vedea: Ai fost ales inainte de intemeierea lumii.
La a treia intrebare pot spune ca unii calvinisti ii numesc pe hipercalvinisti ANTICALVINISTI pt ca au facut mai mult rau adevaratului calvinism decat orice arminian. Este o caricaturizare a calvinismului si nu este o imagine deloc corecta a ceea ce eu si milioane altii cred.

Cateva comentari si te las. Cei de care ai auzit si te-au ajutat erau evanghelisti in felul lor de a prezenta Scriptura? Pt ca daca erau asa inseamna ca imaginea pe care ti-ai facut-o cu privire la calvinism nu este cea reala. Cred ca Beni a lucrat mult la prezentarea unui calvinism care nu este inadevar calvinism. In discutile mele cu el, i-am demonstrat de mai multe ori ca el ataca ceva ce noi nu credem, dar totusi il prezinta ca fiind calvinism. Iosif Ton face acelas lucru si eu personal cred ca asta e un pacat. Pe Beni il respect ca om foarte mult si am avut discutii foarte ziditoare cu el, desi nu sunt de acord cu el in tot ce crede. Acelas lucru l-a zis si el la Valea Draganului anul asta cand a amintit de mine si a zis ca sunt un credincios calvinist fain, dar totusi am greseli in teologie, Sentimentul este reciproc; la fel ca si respectul ce ni-l purtam.
Studiul lui Beni pe Romani mi-a promis cineva ca mi-l da, pt ca vreau sa Il citesc, dar am studiat cu unul din liderii de la el din biserica prezentarea pe cap 9 si i-am aratat unde isi impune propiul punct de vedere si nu lasa Scriptura sa vorbeasca.
La fel cum tu ai citat romani, te rog sa citesti si romani 8 si 9 si sa impaci acestea cu pasajele pe care spui ca le gasesti in Scriptura care sublineaza Arminianismul. Nu uita ca nu este o disputa intre suverantitatea lui Dumnezeu(hipercalvinism) si responsabilitatea omului(arminianism), ci calvinismul le afirma pe amandoua si pasajele de genul ala pe mine nu ma incurca. Dar tu trebuie sa explici pasajele din romani 8 si 9 daca respingi suveranitatea lui Dumnezeu.

Cred sincer ca Beni are niste accente absolut necesare de pus in crestinismul de azi, il respect ca om si am inteles multe chestii faine de la el, dar cred de asemenea ca nu e Duhul Sfant si ca nu este infailibil. DE fapt mineni nu e, nici eu nici Calvin, nimeni. Asa ca ideea este sa Caut sa inteleg cat mai mult ce vrea Dumnezeu de la mine si sa Il glorific pe El in toate situatile.

Ma bucur ca mi-ai scris si sper ca raspunsurile mele iti mai clarifica un pic intrebarile si astept sa ne vedem intre 4 ochii cum ai spus si tu si sa ne incurajam reciproc din Scriptura.
Inchei cu motto-ul pui Piper: Raspandind o pasiunea pentru Gloria lui Dumnezeu in toate lucrurile! Asta sa fie scopul nostru si atunci vom fi placuti inaintea lui Dumnezeu.

Cu drag in Hristos, Madalin(Bila)

3 oameni ai lui Dumnezeu deosebiti!

Nu as vrea sa ne adapam doar din izvoare calviniste, ci daca avem ceva de invatat de la fratii nostri care Il iubesc pe Dumnezeu sincer si traiesc o viata sfanta cu El, sper ca majoritatea sa fie deschisi sa primeasca invatatura lor. La fel ca Paul Washer si eu recomand pe Leonard Ravenhill, Paris Reidhead si A.W. Tozer. Dupa ce voi pune cateva videouri de la acesti frati voi pune si unul de la Paul Washer.

Vizionare placuta si Domnul sa va vorbeasca prin acesti oameni ai Sai.

Madalin

Alerta… Ce inseamna de fapt botezul?

Vreau sa va multumesc la toti cei care ati ales sa comentati pe tema aceasta si sa va spuneti parerea, va multumesc ca ati raspuns in numar asa de mare cererii mele de ajutor. Din acest moment nu mai postez comentariile pe aceasta tema, de aceea va rog sa nu mai incercat sa puneti comentarii pt ca nu le voi mai aproba. In special cele care nu au legatura cu tema articolului si trateaza botezul lui Ioan sau alte teme le voi sterge si nu le voi lasa vizibile pt a nu distrage atentia de la tema discutata celor ce citesc comentariile. Scopul articolului nu a fost sa discutam despre botezul lui Ioan, ci despre cine ar trebui botezat. Acum eu sunt in dezvoltarea propriei mele pareri pe tema botezului si poate la sfarsit voi scrie un articol despre asta. Domnul sa va binecuvanteze si sa va rasplateasca pt tot ce faceti si sper ca nimeni nu se supara sau se simte jignit de aceasta decizie.

Cu drag in Hristos, Madalin

As vrea sa va cer ajutorul in mod special acelora dintre voi care credeti, ca si mine, in botezul adultilor. Astazi public un articol care de mult timp sta pe inima mea. De aceea am rugat-o pe sotia mea sa imi traduca acest material pentru a va cere sfatul.

Inainte de a continua cu subiectul asta al botezului, as vrea sa va explic cum am ajuns eu aici, ca sa intelegeti ca nu e o lupta teologica pe care o duc cu cineva. In zona mea, eu nu cunosc biserici cu doctrina santoasa cu care sa pot sa am partasie si la care sa ma alipesc. Intr-o zi am aflat ca mama sotiei, care a murit inainte sa o cunosc eu, despre care sotia mea spunea ca a fost sigurul crestin adevarat pe care ea la cunoscut la vremea aceea, a fost mantuita prin predica unui reformat prezbiterian. Am cautat acest frate si am descoperit o bisericuta mica cu mai multi batranei, foarte bucurosi si care, spre surprinderea mea, luau notite in timpul predicii, si erau destul de bine educati teologic, parca prea bine pt. varsta lor. Incet incet am legat o prietenie cu fratii prezbiterieni (sunt o confesiune separata de cei traditionali care acum sunt liberali in teologie). Nu am avut niciodata discutii contradictorii cu ei pe botezul copiilor, ei nu au incercat vreodata sa forteze aceasta doctrina, singurele discutii pe subiect fiind deschise de mine, deoarece eram curios. Un frate al meu credea in botezul copiilor si eu am inceput sa studiez acest subiect, ca sa ii demonstrez lui ca greseste si asa am ajuns sa le cer lor(prezbiterienilor) sa imi explice pozitia lor.

Am inceput sa studiez teologia legamintelor foarte pe scurt, nu in 20 de volume, cum este ea tratata de catre unii. Pur si simplu am incercat sa inteleg ce cred acesti oameni. Am aflat despre existenta baptisilor legamantului si astfel am vazut ca sunt d.p.d.v. teologic cel mai aproape de ei. Cred in teologia legamintelor si mi se pare cea mai completa prezentare a planului lui Dumnezeu.( cei dintre voi care nu stiti ce este teologia legamintelor puteti citi aici un pic despre asta http://www.voxdeibaptist.org/calvinism_and_the_baptists_trd.htm)

Dupa o vreme am mers la Sovata cu sotia, am stat la o familie de prezbiterieni si am avut discutii foarte bune cu ei. Intr-o seara l-am rugat pe Feri (asa se numea fratele la care am stat) sa imi explice diferentele intre dispensationalism si teologia legamintelor. Asa am ajuns si la una din aplicatiile teologiei legamantului, care era botezul copiilor mici. Aici am incercat eu sa-l conving pe Feri ca nu sunt consistenti in parerea lor si i-am demonstrat ca de fapt ar trebui sa se schimbe si momentul aplicarii semnului, ca si in cazul trecerii de la paste la cina, nu o data pe an ci de fiecare data cand ne intalnim…

Feri nu a putut sa imi raspunda, in primul rand pt ca nu vorbeste foarte bine romana, si in al doilea rand spunea ca nu a studiat de ceva vreme subiectul si nu vrea sa imi dea un raspuns repezit care sa nu fie biblic. Asa ca mi-a trimis acest material de Schaeffer. Inainte de asta eu impartaseam vederea lui M.L.Jones care, desi fusese un prezbiterian, spre sfarsitul vietii a imbratisat doctrina baptista despre botez. Argumentele lui mi se pareau irefutabile, asta pana l-am citit pe Schaeffer, care avea argumente asa de puternice ca am realizat ca Jones nu se referea la ele deloc in argumetarea sa.

Deci, daca cumva vreti sa m-ajutati, va rog sa nu imi dati aceleasi raspunsuri tipic baptiste, pt ca felul in care trateaza Schaeffer tema nu e deloc cel clasic. Deci, ce eu astept sunt raspunsuri la intrebarile pe care le pune el, cum ar fi: de ce nu trateaza biblia aceasta tema daca intradevar noul semn se aplica numai adultilor, si nu si copiilor? Ar fi trebuit sa o trateze, fiindca ei erau obisnuiti sa aplice copiilor semnul credintei. De ce nu se gaseste in istorie o trecere de la botezul adultilor exclusiv la botezul copiilor alaturi de al adultilor? Nu e istorica chestia cu Constantin, care s-a botezat nu ca si copil ci inainte de moarte. Daca s-a schimbat circumcizia cu botezul cum se explica lipsa detalilor in felul de administrare? Daca nu s-a schimat astfel semnul exterior, atunci care e pozitia corecta in acest domeniu?

Nu vreau raspunsuri de genul ‘au crezut si s-au botezat’. Nu cred ca fac parte din subiectul discutiei. Mai ales ca Schaeffer le raspunde in material!

Am sa pun si la download materialul in romana si engleza ca sa il puteti citi si acasa.

Multumesc.

madalin

BOTEZUL

De Francis A. Schaeffer

Traducerea de Potoroaca Agnia

In introducere, sunt cateva lucruri care as vrea sa le subliniez in timp ce incepem acest studiu.

1. Noi nu credem in ‘Regenerare prin botez’. Lasati-ma sa va aduc aminte ca in privinta sacramentelor Calvin si Luther aveau diferente in perioada Reformei. Pentru Calvin, si pentru cei ce l-au urmat pe el, lucrul important era ca individul sa vina personal direct la Cristos pentru salvare. In privinta botezului, noi cei ce suntem Prezbiterieni, suntem interesati in principal nu de botezul in apa ci de botezul cu Duhul Sfant, ce are loc atunci cand individul Il accepta pe Cristos ca Salvator personal.

Confesiunea noastra de credinta, in capitolul 28, sectiunea 5, arata foarte clar ca standardele noastre subordonate nu invata ‘Regenerarea prin botez’: “Desi ar fi un mare pacat sa condamnam sau sa neglijam aceasta porunca, totusi harul si mantuirea nu sunt anexate inseparabil de ea, ca si cum nicio persoana nu ar putea sa fie regenerata sau mantuita fara botez, sau ca si cum toti cei ce sunt botezati sunt neaparat si regenerati.”Deci permiteti-ne sa declaram, odata pentru totdeauna, ca nu credem in ‘Regenerare prin botez’.

1. Mai departe, in introducere, lasati-ma sa va amintesc ca nimeni nu este fortat sa ne accepte viziunea despre botez ca sa poata sa se alature bisericilor noastre. Membralitatea in aceste biserici vizibile locale depinde de profesiunea de credinta credibila a individului, in Domnul Isus Cristos ca mantuitor personal.

2. Istoric, Prezbiterienii nu au facut caz de viziunea lor asupra botezului. Totusi, daca nu o predicam si nu o invatam niciodata, oamenii uita faptele Biblice pe care se bazeaza aceasta viziune asupra botezului. Nu ar trebui sa tratam aceasta viziune ca pe un hobby, asa cum nu ar trebui sa tratam asa nicio alta invatatura, ea nu este centrul teologiei noastre, dar nici nu trebuie sa neglijam sa-i acordam atentia care i se cuvine.

3. Cateodata oamenii afirma ca ei cred in viziunea noastra asupra botezului, dar ca nu o practica din cauza abuzurilor facute de Biserica Romano Catolica in acest sens. Daca acesta este un argument valabil, atunci haideti sa renuntam si la sacramentul Cinei Domnului, pentru ca sursa erorii clasice a Romano Catolicismului a fost invatatura lui asupra Cinei.

Mai departe, lasati-ma sa va amintesc ca Cambelitii, “Biserica Crestina”, care practica imersiunea si botezul adultilor, se inseala la fel de mult in privinta invataturii despre ‘Regenerare prin botez’, cat se inseala si Biserica Catolica. Asa ca, pe baza acestui argument, cei care sunt baptisti, ar trebui sa renunte la imersiune si la botezul adultilor. In plus, sunt foarte multi modernisti remarcabili care sunt baptisti. Asa ca, abuzul facut in privinta botezului de diferite miscari nu dovedeste nimic in niciun sens.

1. In sfarsit, in introducere, lasati-ma sa va amintesc ca noi avem o buna partasie cu fratii nostrii baptisti. Noi realizam cu totii ca viziunea unui crestin asupra botezului nu ar trebui sa fie un factor determinant al acestei partasii. Chiar mai mult, cei care sunt baptisti sunt bineveniti la Masa Domnului in bisericile noastre, si slava Domnului ca si noi suntem bineveniti la Masa Domnului in multe dintre bisericile fratilor nostri baptisti. Si asa ar si trebui sa fie. Totusi asta nu inseamna ca noi suntem caldicei in viziunea noastra asupra botezului. Noi credem ca viziunea noastra este biblica, si ca invatatura despre botezul facut doar prin scufundare si doar adultilor, este gresita.

IMERSIUNEA (SCUFUNDAREA)

Mai intai, cu privire la imersiune, lasati-ma sa va sun ca eu, personal, voi scufunda, daca individul doreste acest fel de botez. Apoi, este bine sa ne amintim ca Biserica Catolica Greaca si anumite grupuri de Crestini dupa Evanghelie, au scufundat atat copii mici cat si adulti, si deci, nu este nicio legatura neaparata intre felul botezului intrebuintat si chestiunea botezului copiilor mici. Nu am scufundat niciodata un copil, dar nu voi refuza sa o fac daca mi se va cere.

De fapt, din dovezile Catacombelor, datate inainte de anul 200, s-ar parea ca efuziunea, turnarea, ar fi fost cele mai comune moduri de a boteza in Biserica primara. Adica, oamenii stateau in apa si li se turna apa pe cap. Pozitia noastra cu privire la modul de a boteza este ca, imersiunea nu este singurul mod posibil.

Cuvintele baptizo si bapto in greaca clasica, sunt folosite cu sensuri foarte largi. Niciunul dintre aceste cuvinte nu inseamna intotdeauna ’scufundare’. In Septuaginta, traducerea grecesca a Vechiului Testament, cuvantul ‘baptize’ este folosit in asa fel incat nu ar putea insemna intotdeauna ’scufundare’. De exemplu in Daniel 4:23 in Septuaginta, citim ca Nebucadnetar a fost botezat cu roua. Cu siguranta ca nu ar putea nimeni sa afirme ca el a fost scufundat in roua. In folosirea cuvantului in Noul Testament, este la fel de adevarat ca cuvantul ‘baptize’ nu poate insemna intotdeauna scufundare. De exemplu in Evrei 9:10 citim:

“Ele sunt doar nişte porunci pământeşti, date, ca toate cele privitoare la mâncăruri, băuturi şi felurite spălături, până la o vreme de îndreptare.” Versiunea King James (si versiunea Dumitru Cornilescu) foloseste “spalaturi” in loc de “botezari” dar versiunea greceasca spune “botezari”. Acest pasaj se refera la ceremonialurile de curatire ale Vechiului Testament, cum ar fi vitelul rosu, si Ziua Ispasirii. Aceste curatiri Vechi Testamentale nu se faceau niciodata prin scufundare, ci intotdeauna prin stropire. Observati cum in Evrei 9, versetele 19 si 21, se subliniaza faptul ca ceremonilurile Vechiului Testament se faceau prin stropire.

I Corinteni 10:1,2 este un alt asemenea pasaj:

“Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;” In acest caz, evreii cu siguranta ca nu au fost scufundati.

Marcu 7:4 este deasemenea foarte clar:”Şi când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor.” – Din nou in versiunea King James cuvantul “spalari” este folosit, dar in greaca din nou este cuvantul “botezari”. Daca botezul se face numai prin scufundare, atunci inseamna ca evreii, de fiecare daca cand veneau de la Piata, trebuiau sa umple o cada cu apa si sa se scufunde cu tot cu cap. Lucrul acesta este imposibil, pentru ca majoritatea din ei nici nu aveau posibilitatea sa faca asta acasa la ei. Mai departe, acest pasaj ar spune de asemenea ca ei isi scufundau intotdeauna mesele. Lucrul acesta este din nou imposibil. Multe din versiunile antice adauga si “canapelele” la acest pasaj. Sa spunem ca ei isi scufundau paturile in mod regulat, chiar daca ar fi folosit asternuturi de pat, este o nebunie.

Cel putin 3 dintre botezurile mentionate in Noul Testament sunt greu de imaginat ca fiind facute prin scufundare. Eunucul a fost botezat langa un drum din desert. Temnicerul a fost botezat la miezul noptii. 3000 de oameni au fost botezati in ziua Cinzecimii. Este usor sa ne dam seama cum s-ar fi putut face toate acestea daca stropirea sau turnarea ar fi fost folosite, dar este foarte dificil sa ne imaginam, daca scufundarea ar fi singurul mod posibil.

Argumente Baptiste
Argumentul baptist ca ‘Isus a intrat in apa si apoi a iesit din apa’ nu inseamna nimic. Intr-un an ne-am petrecut vacanta pe litoral. Una din fetilele mele intra si iesea din apa in fiecare zi, dar nu si-ar fi bagat capul sub apa, cu toata insistenta noastra. Ceea ce este evident e ca, exprimarea din acest pasaj ar fi aceeasi si daca Domnul Isus ar fi intrat in Iordan numai pana apa i-ar fi acoperit picioarele.

Cat despre Romani 6:3,4: “Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El” Acest pasaj nu poate fi folosit ca sa sustina scufundarea. In primul rand, daca el este interpretat ca insemnand botezul in apa, multi dintre noi ar crede ca demonstreaza prea mult, si in mod logic ar trebui sa credem in ‘Regenerarea prin botez’. Cu siguranta ca nu prin botezul in apa suntem noi botezati in moartea Lui Cristos, ci prin botezul Duhului Sfant. Apoi, oricum, si daca s-ar referi la botezul in apa, pasajul inseamna mai mult decat total inadecvata imgine a inmormantarii pe care scufundarea in apa o poate da. Ceea ce invata aceste versete este mareata si minunata realitate ca, atunci cand Il primim pe Cristos ca Mantuitor, de fapt noi am murit impreuna cu El.

Aceste lucruri sunt suficiente pentru a demonstra ca, Cuvantul Lui Dumnezeu nu invata ca botezul trebuie sa fie facut doar prin scufundare.

In ultimul rand, in privinta acestei chestiuni a botezului facut doar prin scufundare, as dori sa va amintesc ca, daca scufundarea este singurul mod de a boteza, atunci catolicitatea sacramentelor este distusa. Cina Domnului, este evident ca poate fi data oriunde. Stropirea poate fi facuta oriunde, dar daca botezul se face doar prin scufundare, atunci exista multe locuri in lume unde crestinilor trebuie sa li se refuze acest sacrament. Acei aflati in desert, sau in locuri unde este mult prea frig, si aceia care sunt pe patul de suferinta nu vor putea fi botezati prin scufundare, chiar daca ar vrea.

Adevarul este ca pozitia aceasta a botezului facut doar prin scufundare, nu sta in picioare.

BOTEZUL COPIILOR MICI

Noi nu credem ca cei care sunt baptisti au mai multe argumente Biblice pentru a invata ca doar botezul adultilor este valabil, decat au pentru a invata ca botezul poate fi facut doar prin scufundare.

Pe masura ce incepem sa ne gandim la acest subiect, haideti sa ne punem in pozitia evreului care a fost mantuit in era timpurie crestina. El este evreu, si acum si-a pus increderea in Domnul Isus Cristos. Gandirea lui nu s-a schimbat peste noapte, si anumite adevaruri mari pe care poporul sau le-a stiut si le-a crezut timp de 2000 de ani, predomina in gandirea lui.

Mantuirea doar prin credinta
Mai intai de toate, un evreu mantuit in era timpurie crestina va realiza ca, in acelasi fel cum el a fost justificat doar prin credinta, si Avraam a fost justificat tot prin credinta, cu 2000 de ani in urma. Romani 4:1, afirma foarte clar lucrul acesta: “Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam? Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci ce zice Scriptura? “Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” Galateni 3:6 este la fel de clar: “Tot aşa şi Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.”

Ce observam este ca Biblia subliniaza cu grija ca Avraam a fost justificat prin credinta si doar prin credinta, la fel cum suntem si noi. Este o greseala mare sa credem ca oricine in orice dispensatie, a fost sau poate sa fie mantuit in orice alt fel decat prin credinta plus nimic. Ascultarea religioasa si morala nu contribuie cu nimic la mantuirea personala, in nicio dispensatie. Observati ca scrierile lui Pavel subliniaza acest lucru atat de clar.

Legamantul este imuabil sau- Unitatea Legamantului
In al doilea rand, evreul mantuit in zilele crestinitatii timpurii, ar realiza ca Legamantul facut cu Avraam este imuabil, adica de neschimbat. Evrei 6:13-18: “Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, s-a jurat pe Sine însuşi,

şi a zis: Cu adevărat te voi binecuvânta, şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa. Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa. Oamenii, ce-i drept, obişnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul este o chezăşie, care pune capăt orişicărei neînţelegeri dintre ei. De aceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ; pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba, şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte”

Acest pasaj spune foarte clar ca, mai intai, Legamantul facut cu Avraam este de neschimbat, si mai apoi ca, ne cuprinde si pe noi, cei care suntem mantuiti in aceasta dispensatie.

Legamantul este in primul rand Spiritual

Acest evreu despre care vorbeam, isi va aminti de asemenea ca Legamantul facut cu Avraam a fost in primul rand spiritual. Pentru noi, care facem parte dintre Neamurile salvate in aceasta era, promisiunile nationale facute evreilor nu se aplica, dar promisiunile spirituale ni se aplica si noua. Romani 4:16 spune foarte clar lucrul acesta. In versetul 13 citim clar ca Dumnezeu se refera la promisiunea facuta lui Avraam, si totusi in versetul 16 citim la fel de clar ca noi, neamurile, salvate in aceasta era crestina, suntem implinirea acelei promisiuni. “De aceea moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor”. Asa ca, aceasta promisiune nu putea sa fi mai intai nationala ci ea este mai intai spirituala. Galateni 3:7,8,13,14 si 25 ne spune acelasi lucru. Noi, crestinii dintre neamuri, suntem implinirea promisiunii facute lui Avraam; asadar, (desi exista o latura naturala si nationala a legamantului facut cu Avraam) promisiunea nu este in primul rand nationala, ci spirituala. Aceste pasaje arata de asemenea ca exista o unitate spirituala intre toate dispensatiile.

Galateni 3:17 spune foarte clar ca promisiunea spirituala facuta lui Avraam nu a fost anulata de faptul ca Legea Mozaica a fost data 430 de ani mai tarziu. Unitatea spirituala nu a fost distrusa de primirea Legii pe Muntele Sinai.

Acest evreu al nostru, asadar, ar fi avut in minte faptul ca Avraam a fost mantuit in acelasi fel cum suntem si noi; si ca promisiunea facuta lui Avraam este imuabila si in primul rand spirituala; si mai apoi si ca noi, cei care suntem salvati in aceasta dispensatie, suntem inclusi in promisiune. El ar fi avut in minte Unitatea Legamantului.

Semnul exterior

Acest crestin evreu deasemenea isi va aminti ca promisiunea spirituala in zilele Vechiului Testament era pecetluita printr-un semn fizic. Romani 4:10, 11:
This Christian Jew would also remember that the spiritual promise in the Old Testament days was sealed with a physical sign. Romans 4:10, 1 la: “Dar cum i-a fost socotită? După, sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri, pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur.” Acest pasaj ne spune ca Avraam a fost justificat prin credinta si ca, dupa ce a fost justificat, circumcizia i-a fost data ca un sigiliu al neprihanirii pe care o avea prin credinta, inainte sa fie circumcis.

Atat Vechiul Testament cat si Noul Testament ne amintesc de asemenea ca circumcizia facuta in carne era menita sa fie un semn exterior al adevaratei circumcizii a inimii. Cu alte cuvinte, adevarata circumcizie era un lucru spiritual. In Deuteronom 10:16 citim: “Să vă tăiaţi dar inima împrejur, şi să nu vă mai înţepeniţi gâtul.” Romani 2:28,29 spune acelasi lucru:”Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.” Circumcizia, asadar, era in primul rand spirituala.

Chiar mai mult, noi nu trebuie sa uitam niciodata ca circumcizia nu este un semn specific doar anilor credintei lui Avraam, ci ea este un semn al credintei parintelui individual. Cazul prozelitului si al copilului sau dovedeste asta. Exod 12:48: “Dacă un străin, care va locui la tine, va vrea să facă Paştele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, şi va fi ca şi băştinaşul; dar nici un netăiat împrejur să nu mănânce din ele.” Cu alte cuvinte, cand un pagan devenea un credincios adevarat in Dumnezeul viu si vroia sa ia parte la sarbatoarea religioasa a Pastelui, mai intai de toate, el trebuia circumcis, dar nu numai el ci si toti copiii lui. Asadar, circumcizia era semnul credintei personale a individului ci nu numai al credintei lui Avraam.

Asadar, acest evreu, mantuit in era timpurie Crestina, isi va aminti nu numai ca promisiunea facuta lui Avraam era in primul rand spirituala, dar si ca pecetea exterioara, care era data ca sa arate credinta personala a individului, avea in primul rand o insemnatate spirituala.

Aceasta, desigur, este exact acelasi lucru cu ceea ce este botezul in Noul Testament; si, asadar, circumcizia in Vechiul Testament era in acea dispensatie ceea ce botezul este in aceasta, Coloseni 2:11, 12 este dovada finala a acestui fapt. Versiunea King James nu este atat de clara pe cat ar trebui. Versiunea Americana Revizuita este mai clara si de aceea vom cita din ea. Omitand ceea ce artrebui sa fie in paranteze, vom avea (“In whom ye were also circumcised in the circumcision of Christ, having been buried with him in baptism.”): “In care si voi ati fost circumcisi in circumcizia lui Cristos, fiind ingropati cu El in botez.” (Cornilescu: “În El aţi fost tăiaţi împrejur … cu tăierea împrejur a lui Hristos … fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez”). Asa stand lucrurile, Biblia declara ca circumcizia Vechi-testamentala era ceea ce este botezul in Noul Testament.

Semnul aplicat copiilor
Acum, totusi, vazand ca botezul in Noul Testament este ceea ce era circumcizia in Vechiul, evreul despre care vorbim, mantuit in primele zile ale Crestinitatii, va stii de asemenea ca, in Vechiul Testament, circumcizia ca semn al credintei personale era aplicata nu numai credinciosului individual, ci si tuturor copiilor de parte barbateasca din casa lui.

Aplicand acest semn copiilor de parte barbateasca in Vechiul Testament, circumcizia era tot spirituala mai intai, nu doar nationala. Semnul a fost aplicat nu numai lui Isaac care era primul reprezentant al binecuvantarii rasiale, dar si lui Ismael. Deuteronom 30:6 spune clar ca circumcizia copilului era in primul rand spirituala, la fel ca circumcizia adultului.”Domnul, Dumnezeul tău, îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale, şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti.”

Si inca ceva va mai stii evreul din primele zile ale Noului Testament. El va stii ca in Vechiul Testament erau 2 mari ordonante: Pastele si Circumcizia. I Corinteni 5:7,8, cat si faptul ca Domnul Isus a instituit Cina Domnului in timpul Praznicului Pastelui, dovedeste clar ca Cina Domnului a luat locul Pastelui. Coloseni 2:11,12, si alte fapte, pe care deja le-am discutat, scot clar in evidenta faptul ca botezul a luat locul circumciziei.

Asa stand lucrurile, ar fi imposibil ca evreul crestinizat sa nu se astepte ca, la fel cum in Vechiul Testament semnul Legamantului era aplicat copiilor credinciosului, asa si semnul credintei sale, botezul, sa fie aplicat deasemenea si copilului sau. De ce s-ar astepta sa aiba mai putin in aceasta dispensatie a plinatatii decat a avut in era Vechi Testamentala?

Practica Nou Testamentala
Aceasta intrebare ar fi si mai agravata de ceea ce ar fi auzit acest evreu ca se invata in timpul Noului Testament. De exemplu, l-ar fi auzit pe Petru in predica lui din ziua Cinzecimii, Fapte 2:38, 39: “”Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, “şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Amintiti-va ca Petru le spunea lucrurile acestea evreilor, oameni care erau obisnuiti sa li se aplice un semn exterior al credintei lor si copiilor lor.

Avand acestea toate in minte, el s-ar fi asteptat ca copilul lui sa fie botezat. Daca i s-ar fi refuzat acest lucru, ce ati fi facut dumneavoastra in locul lui? I-ati fi intrebat pe apostoli care este motivul. Asa ar fi facut miile de crestini evrei din acea vreme. Intrebarea s-ar fi pus in 100 de intalniri; si Petru, Ioan, Pavel si ceilalti s-ar fi apucat sa scrie in epistolele lor asupra acestei chestiuni, ca sa clarifice lucrurile, asa cum au facut si altadata cand alte intrebari s-au ridicat. Si Noul Testament ar fi continut raspunsul clar in privinta faptului ca in Vechiul Testament semnul Legamantului se aplica si copiilor, dar ca in Noul Testament el nu trebuie sa se aplice.

Singurul motiv posibil pentru care Noul Testament nu trateaza aceasta problema este ca de fapt, problema nu a existat. Singurul motiv plauzibil pentru care nu a existat niciun conflict in mintea crestinului evreu este ca el a aplicat semnul Legamantului si copiilor lui. Ei si-au botezat copiii la fel cum i-au si circumcis in dispensatia Vechiului Testament.

In lumina invataturii intregii Biblii, pentru a nu se aplica botezul copiilor ar fi trebuit sa existe in Scriptura o porunca clara in aceasta privinta. Altfel, sublinierea este tocmai inversa. Din cele 7 cazuri de botez in apa mentionate in Noul Testament, 3 se refera la familii. Cineva ar putea sa zica: “dar asta nu inseamna ca erau si copiii implicati”. As sublinia din nou ca, in lumina asteptarilor naturale ale evreului mantuit, daca copiii nu ar fi trebuit sa fie botezati, Scriptura ar fi spus raspicat lucrul acesta. Dumnezeu trateaza cu familii in V.T.si la fel face si in N.T. Promisiunea facuta temnicerului din Filipi, Fapte 16:31: “Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.”, demonstraza lucrul acesta. Nu conteaza ce interpretare noi, individual, am avea cu privire la acest pasaj, cu siguranta ca Dumnezeu ne arata aici ca El trateaza cu familii nu numai in V.T., dar si in N.T.

Sa nu uitam niciodata, intrebuintarea semnelor de catre Dumnezeu este intalnita in fiecare era. I-a dat curcubeul lui Noe. I-a dat Pastele si Circumcizia evreului din V.T. I-a dat bisericii Sale vizibile din aceasta era sacramentele botezului si Cinei.

Schimbarea dispensationalista de la Circumcizie la Botez este asemenea celei facute de la a 7-a zi la intaia zi din saptamana, pentru a fi inchinata Domnului.

Istoria bisericii
Din Istoria Bisericii intrezarim aceeasi lectie cu privire la botezul copiilor. Origen s-a nascut cam pe la 180 d.Hr.si a fost botezat pe cand era copil. Tineti minte ca asta era la 80 de ani sau mai putin de la moartea apostolului Ioan. Sunt si referinte mai timpurii care par sa ne spuna despre botezul copiilor, dar nu exista nicio indoiala cu privire la Origen. Primii care s-au opus botezului copiilor, de exemplu Tertulian, nu au facut-o ca si cum aceasta ar fi fost o noua practica care s-a infiltrat printre crestini, ci au facut-o pentru ca se ajunsese la practica nebiblica prin care oamenii trebuiau sa astepte sa ajunga in pragul mortii ca sa se boteze. Argumentele lor sunt asadar o dovada incidenta a faptului ca crestinii si-au botezat copiii de la inceput, pentru ca, daca aceasta ar fi fost o practica noua, acesti oameni care s-au opus ei datorita parerilor lor nebiblice, s-ar fi bucurat sa sublinieze ca botezul copiilor nu este o practica apostolica. Sfantul Augustin, scriind despre botezul copiilor spunea: “Aceasta doctrina este impartasita de intreaga Biserica, nu institiuita de concilii, ci intotdeauna pastrata.” Acei care invata ca practica Bisericii primare nu includea botezul copiilor, ar trebui sa fie in stare sa demonstreze cand anume s-a instituit aceasta practica in Isoria Bisericii. Pentru ca nu exista o asemenea schimbare consemnata.

In lumina celor spuse, pretentia ca botezul copiilor ar fi un produs al Bisericii Romano Catolice este eronata.

Asadar, de acum aproape 4000 de ani, din zilele lui Avraam, cei care au fost mantuiti prin credinta au fost insemnati la porunca Lui Dumnezeu printr-un semn exterior, si acest semn a fost, fara intrerupere, aplicat nu numai credinciosului, ci si copiilor lui.

Noi credem in botezul copiilor mici datorita unitatii promisiunilor spirituale in toate dispensatiile. Promisiunile nationale sunt doar pentru poporul evreu, dar exista o unitate a promisiunilor spirituale pe intreg cuprinsul Cuvantului Lui Dumnezeu. Fundamentul acestei unitati il constituie marele fapt central al Scripturii, si anume ca toti oamenii, din toate timpurile, sunt mantuiti pe baza lucrarii incheiate a Lui Cristos, prin credinta in El, plus nimic, sau nu sunt mantuiti deloc. Aceasta unitate spirituala nu anuleaza existenta diferentelor intre diferite ere, si nici privilegiile noastre, specifice celor care sunt salvati si traiesc in aceasta era.

Argumente Baptiste
Haideti sa ne uitam acum la clasicele argumente baptiste impotriva botezului copiilor.

a) “Credeti si botezati-va”. Observati ca de fapt, acelasi lucru i-a fost spus si lui Avraam cu privire la circumcizie: “Crede si apoi circumcide-te”, dar este la fel de clar ca semnul credintei lui personale trebuia sa fie aplicat si copilului sau.

Mai departe, in cazul primelor zile ale erei crestine, toti cei care au crezut erau neaparat adulti, deoarece, invatatura Noului Testament fiind noua, nimeni nu fusese botezat pe cand era copil. Acelasi lucru este adevart despre orice camp nou de misiune, din orice vreme. Nu pot exista copii botezati inainte ca sa existe cativa parinti crestini.

b) De multe ori, cei care sunt baptisti ne intreaba de ce botezam atat baieti cat si fete, cand doar copiii de parte barbateasca erau circumcisi in Vechiul Testament. Galateni 3:28 ne raspunde la asta: “Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.” In aceasta era crestina, nu mai exista nicio diferenta in privinta inchinarii inaintea Domnului intre barbati si femei.

c) Urmatoarea intrebare ni se pune uneori: “Daca botezul a luat locul circumciziei, de ce botezul si circumcizia au existat impreuna pentru un timp printre crestinii iudei?” Multi credinciosi iudei din biserica crestina primara au mai tinut multe practici Vechi Testamentale, cel putin pana in vremea distrugerii Ierusalimului. Atata timp cat acestea nu erau considerate ca fiind adaugiri la lucrarea incheiata a Lui Cristos pentru mantuirea individului, ele erau permise. Observati in acest sens cum Pavel l-a circumcis pe Timotei, Fapte 16:3, si totodata si participarea lui la inchinarea din Templu, Fapte 21:20,26.Biblia ne spune ca Pavel a facut aceste lucruri de dragul evreilor crestini care inca mai tineau la aceste practici. Raspunsul, asadar, la intrebarea de ce botezul si circumcizia au existat impreuna pentru un timp este ca, acest lucru a fost parte a procesului gradual de instaurare a schimbarilor dispensationale.

d) Poate cel mai intrebuintat argument Baptist este ca, nu avem nicio porunca specifica in Scriptura pentru a boteza copiii mici. Dar nu este nici vreo porunca in Scriptura pentru a schimba ziua de odihna, din a 7-a in cea dintai. In anumite parti ale SUA, exista grupuri mici care se numesc Baptisti de ziua a 7-a. Cred ca ei se inseala in ambele privinte, dar cel putin sunt consecventi cu parerile lor. Pentru a fi consecvent, toti cei care se numesc baptisti ar trebui sa tina ziua a 7-a ca zi a Domnului.

CONCLUZIE

In concluzie, atunci cand ne botezam copiii, haideti sa realizam ca nu e o chestiune de magie. In calitate de parinti, ceea ce facem este ca incheiem un legamant cu Dumnezeu, ca El sa fie credincios fata de copiii nostrii. Este datoria parintelui sa il invete pe copil. Este privilegiul parintelui in multe cazuri de a-l conduce pe copil la Crostos. Parintii crestini nu artrebui sa depinda de serviciile evanghelistice ale bisericii atunci cand copilul ajunge adolescent, sau chiar un adult in toata firea, pentru a-l conduce la Cristos. Copilasul trebuie sa invete despre Domnul Isus de la parintii lui, inca din frageda copilarie, si, in multe cazuri, de cand este inca copil el ar trebui indrumat catre o acceptare personala a Domnului Isus ca mantuitor, de catre mama sau tatal lui.

Profitati de acest privilegiu al botezului copiilor acordat de Dumnezeu. Inima parintelui crestin, miscata si indrumata de Duhul Sfant care o locuieste, simte o necesitate naturala de a-si aduce copilul la Dumnezeu. Acest impuls este atat de puternic incat, chiar si acei care sunt baptisti, au inceput sa-si dedice copiii. Nu exista nicio porunca cu privire la dedicarea (binecuvantarea) copilului in Noul Testament, dar parintele mantuit, simte cu intensitate aceasta nevoie, asa ca, majoritatea bisericilor baptiste, din aceasta necesitate, au servicii de dedicare (binecuvantare) a copilului. Nu cred ca aceasta este o greseala, singura lor greseala este ca ei nu merg destul de departe.

Haideti sa nu esuam in a face si a pazi tot ceea ce Dumnezeu vrea de la noi in calitate de crestini. Daca esti crestin, copilul tau este un copil al Legamantului, si Dumnezeu vrea ca el sa porte semnul ca este partas Legamantului. Ca parinte nascut din nou, este privilegiul tau ca sa ii aplici copilului tau acest semn.

In Vechiul Testament, Dumnezeu i-a disciplinat pe cei care nu si-au circumcis copiii. Moise si Sefora au simtit-o pe pielea lor. Dumnezeu nu mai trateaza cu poporul Sau in aceasta maniera astazi. Nu suntem omorati ca adunam lemne in ziua Domnului, dar totusi tinem ziua Lui pentru ca Il iubim. Nu mai suntem omorati astazi pentru ca nu ne botezam copiii, dar ar trebui sa o facem pentru ca Domnul vrea ca noi sa o facem.

Botezul copiilor tai este parte a privilegiului pe care il ai in calitate de crestin. Practica-l cu multumire, impreuna cu toate celelalte lucruri bune pe care Dumnezeu ti le da.

Intrebari puse public parintilor inainte de botezul copiilor
1. Stiti voi ca sunteti mantuiti prin credinta in Cristos, si nu prin ceva ce ati facut sau veti face vreodata, ci pur si simplu prin credinta voastra in lucrarea incheiata a Lui Cristos pe crucea de la Calvar- atunci cand a murit in timp si spatiu, in istorie?

2.Realizati voi ca aceasta nu este o randuiala mantuitoare si ca acest copil va trebui sa-L accepte pe Cristos ca mantuitor personal, atunci cand va ajunge la varsta la care va fi gata sa dea socoteala?

3.Ati facut legamant cu Domnul sa-I dati inapoi acest copil, asa incat, daca El gaseste cu cale in providenta Lui sa il cheme pe acest copil acasa la El, nu va veti plange impotriva Lui, sau daca copilul, atunci cand va creste, va fi chemat la o forma speciala de slujire, nu veti sta in calea lui ci il veti incuraja?

4.Realizati ca acest sacrament nu este un ritual magic, ci ca prin el, voi faceti legamant cu Dumnezeu sa cresteti acest copil in frica si mustrarea Domnului, sa va rugati pentru el si cu el, sa-L tineti in casa Domnului, impreuna cu copiii Domnului, sa fiti credinciosi in viata zilnica cu Cristos, pe masura ce o traiti in fata lui, si sa faceti tot ce tine de voi insiva ca sa il conduceti catre o cunostinta mantuitoare a lui Crisos inca din copilarie.

*Baptism of Infants, Philip Schaff, Vol. 1, p. 209. Schaff-Herzog Encyclopedia.

Special note: As far as I know this is not copyrighted and is out of print. If however, you know that it is indeed copyrighted I’d appreciate you letting me know. Thank you.

Si chiar de, de Agnia Potoroaca

Şi chiar de am venit în lume,

Fără să-mi dau consimţământul,

Acum exist şi port un nume,

Iar condamnarea mi-e… pământul!

.

Şi chiar de n-am fost întrebată

Dacă semnez sau nu contractul,

Prin care viaţa mi-este dată,

Şi suferinţa… şi păcatul…

.

Chiar de, nu mi-am ales destinul,

Nici timpul, nou sau primitiv,

Şi am primit cadou suspinul,

Care nu-i dar facultativ!

.

Şi chiar de nu mi s-a permis

Prin probe să-mi decid aspectul,

Şi-un Altul chipul mi-a descris,

Uitând să facă pe corectul!

.

Chiar dacă nu m-au consultat

În chestiunea geografiei,

Dacă prefer anume stat,

Sau vreau prin zona României…

.

Chiar de n-a vrut nimeni să ştie,

Cum mi-ar fi fost oare mai bine:

Să mă complac în bogăţie,

Sau să muncesc un colţ de pâine…

.

Şi chiar de n-am ales nici drumul,

Unde să-mi scriu povestea mea,

Să-nfrunt capcane cu duiumul,

Sau să n-am timp a dispera…

.

Şi chiar de n-am decis să fiu,

Şi m-a ţinut soarta în mână,

Îţi mulţumesc Doamne, căci ştiu,

Puteam să fiu încă ţărână!

AMIN

În miez de noapte cerul s-a-ncuiat…de Agnia Potoroaca

În miez de noapte mi-a fost somnul tulburat…

Şi-am tresărit ca din mormânt de-aceea!

Am auzit… am auzit cum cerul s-a-ncuiat

Şi în adâncuri aruncată a fost cheia…

În miez de noapte îndreptatu-m-am spre geam…

Să văd de-a fost real, sau fost-a doar un vis:

“Deschide Doamne cerul, vreau să-Ţi vorbesc!” strigam

Şi-am aşteptat, dar cerul… era tăcut şi-nchis…

Părea acelaşi cer, în stele suspendat,

Ce-a străjuit pământul de milenii,

Dar azi, era de gheaţă: pustiu şi-abandonat,

Încremenit sub un îngheţ al iernii…

În miez de noapte mi-era duhul chinuit…

S-a-nchis pe veci, ca-ntr-un mormânt Lumina!

Şi-a dus cu ea speranţa, ce-o clip-a dăinuit,

Lăsându-mi să mă-ngroape, apăsătoare, vina…

S-a-nchis pe veci şi drumul spre singura scăpare

De pe-acest bulgăr de noroi, numit Pământ,

Ce va fugi din Univers în ziua mare

Când va începe judecata Celui Sfânt…

Sunt aruncat din nou în cloaca putrezită

Din care m-am zbătut trudind să mă ridic!

Dar ştiu prea mult acum, şi mintea mi-e muncită…

În fericiri de-o clipă, nu mai găsesc nimic!

Ştiu mult prea mult acum despre Împărăţia

În care veşnic străluceşte Dumnezeu,

Ca să-mi mai pot găsi vreodată bucuria

În lumea-n care consumat sunt de un eu…

Mă doare întunericul din noapte,

Mi-atârnă greu Pământul sub picioare…

Dau buzna-n mintea mea mulţimi de şoapte

Şi altceva-mi şopteşte fiecare…

În miez de noapte cerul s-a-ncuiat…

S-au stins şi stelele-a secat şi marea!

E beznă-n jur, iar eu… abandonat!

Şi-ncet, încet mă-nghite disperarea…

Nu mai e nicio vorbă pentru mine

Ca din înalt să-mi fie aruncată!

Se rup mereu lianturi ce mi-ar ţine

Privirea înspre ceruri îndreptată…

Pândesc în jurul meu vreun semn anume

Care să mă îndrume spre real!

Dar peste vremi se naşte-o altă lume,

Cu cer de lemn şi oameni de metal…

În miez de noapte cerul s-a închis.

Şi-acum când chem… Nimeni nu mai răspunde!

Doar vântul mai străbate întregul său cuprins…

Şi-aş vrea să scap de-aici, să fug cumva… dar unde?

Mă-ntreb… dar dacă totul ce-a fost mi s-a părut?

Şi dacă simţul meu, bolnav fiind, mă minte?

Dar dacă cerul, astăzi, o clipă a tăcut?

Şi mâine… porţile se vor deschide?