Păcătoși în mâna unui Dumnezeu mânios! de Jonathan Edwards

Am preluat de pe site-ul fraților de la Calea Maestrului de aici predica aceasta și am ținut neapărat să o postez și pe blogul meu pentru că o consider cea mai impresionantă predică rostită vreodată de un om. Cred că impactul istoric al acestei predici prin care a pornit „Marea Trezire” din Anglia o recomandă de la sine, dar impactul pe care l-a avut în viața mea prima data când am citit-o, și de atunci de fiecare dată când am citit-o, o recomandă cel puțin mie și celor care mă cunosc.

Vă recomand să vă puneți timp de-o parte pentru a o citi, nu veți regreta nici o secundă.


„…va începe să le alunece piciorul…” (Deuteronom 32:35)
În acest verset este conţinut avertismentul lui Dumnezeu privind răzbunarea Lui împotriva israeliţilor stricaţi şi necredincioşi, care erau poporul ales al lui Dumnezeu şi care trăiseră sub ocrotirea harului Său. Ei, în ciuda tuturor lucrărilor măreţe ale lui Dumnezeu în beneficiul lor, au rămas, după cum arată Deteronom 32:28, “lipsiţi de înţelepciune”, neînţelegând nimic din ele. După tot ceea ce Cerul a semănat în ei, roadele lor au fost amare şi otrăvitoare, după cum vedem în versetele următoare.
Expresia pe care am ales-o pentru discursul meu – „…va începe să le alunece piciorul”i – pare să implice următoarele lucruri în ce priveşte pedeapsa şi distrugerea la care erau expuşi aceşti israeliţi stricaţi.
1. Faptul că ei erau întotdeauna expuşi distrugerii, ca şi un om care stă sau merge pe căi alunecoase şi este deci întotdeauna expus căderii. Acest lucru este zugrăvit în modalitatea prin
care distrugerea vine asupra lor, expresia folosită aici fiind “alunecarea piciorului”. Modalitatea aceasta de distrugere este exprimată de asemenea în Psalmul 73:18: „Da, Tu îi pui în locuri
alunecoase, şi-i arunci în prăpăd”.
2. Faptul că ei erau întotdeauna expuşi distrugerii imediate, pe neaşteptate. La fel ca şi omul care merge pe căi alunecoase şi este expus în fiecare clipă riscului de a cădea. El nu poate să prevadă
dacă în clipa următoare va putea sta în picioare sau va cădea. Şi atunci când cade, acest lucru se petrece dintr-o dată, fără avertisment. Acelaşi lucru este exprimat în Psalmul 73:18-19: „Da, Tu îi pui
în locuri alunecoase, şi-i arunci în prăpăd. Cum sunt nimiciţi într-o clipă!”
3. Faptul că ei sunt expuşi căderii din propria vină, fără a fi altcineva vinovat pentru propria lor distrugere. Este la fel ca şi un om care stă sau merge pe un teren alunecos, şi care nu are nevoie
decât de propria greutate ca să cadă.
4. Faptul că motivul pentru care ei nu au căzut încă şi că nu cad în chiar această clipă, ţine doar de aceea că momentul hotărât de Dumnezeu pentru căderea lor nu a sosit. Pentru că se spune în
verset că, “piciorul lor va aluneca” la vremea potrivită, sau la vremea stabilită. Atunci ei vor fi lăsaţi să cadă liber, fiind traşi în jos de propria lor greutate. Dumnezeu nu îi va mai susţine în aceste locuri
alunecoase, ci îi va abandona şi apoi, în chiar acea clipă, ei vor cădea în distrugere. Şi va fi precum un om care se găseşte pe un teren alunecos şi înclinat, situat la marginea unei prăpăstii, şi care nu
poate sta pe propriile picioare, iar atunci când este abandonat, cade imediat şi este pierdut.
ÎNVĂŢĂTURĂ
Aspectul care se poate observa din aceste cuvinte şi asupra căruia aş vrea să insist este că nimic nu poate să îl ţină pe omul stricat departe de iad în orice clipă, în afara voinţei lui Dumnezeu. Prin “voia
lui Dumnezeu” eu înţeleg voia suverană, voia Sa arbitrară, liberă de orice obligaţii, care nu este limitată de nici o dificultate imaginabilă; este ca şi cum nimic altceva decât pura voie a lui
Dumnezeu, în cel mai mic amănunt sau în orice privinţă, nu ar avea vreo influenţă în ocrotirea nici măcar pentru o clipă a oamenilor stricaţi.
Adevărul conţinut în această observaţie este pus în evidenţă de următoarele considerente.
I. Nu se pune problema ca Dumnezeu să nu aibă puterea de a arunca în orice clipă în iad pe oamenii stricaţi. Oamenii nu pot fi puternici atunci când Dumnezeu se ridică împotriva lor: cel mai
puternic om nu are nici o putere să stea împotriva Lui, şi nimeni nu poate fi eliberat din mâinile Sale. El nu este doar în măsură să arunce pe cei răi în iad, ci chiar poate face acest lucru cu cea mai
mare uşurinţă posibilă. Uneori un rege dintre oameni se află în situaţia de a-i fi foarte greu să supună o persoană rebelă, o persoană care a devenit puternică atrăgându-şi alături mulţi adepţi.
Însă acest lucru nu este valabil în cazul lui Dumnezeu. Nu există nici o fortăreaţă care să poată fi utilizată ca mijloc de apărare împotriva puterii lui Dumnezeu. Deşi foarte mulţi oameni vrăjmaşi lui
Dumnezeu îşi dau mâinile, îşi combină eforturile şi se alătură, ei sunt cu uşurinţă zdrobiţi în bucăţi de Dumnezeu: ei sunt ca şi o mulţime mare de pleavă în mijlocul unei vijelii; sau ca o mulţime de
paie uscate înaintea flăcărilor care le devorează. Cu toţii ştim cât de uşor este să strivim un vierme pe care-l vedem târându-se pe pământ; tot astfel este uşor pentru noi să tăiem sau să ardem un fir
de aţă de care stă agăţat un lucru. La fel este pentru Dumnezeu să îşi arunce duşmanii în iad, atunci când El doreşte. Ce suntem noi ca să gândim că putem sta înaintea Lui, la a Cărui mustrare se
cutremură pământul, şi înaintea Căruia stâncile se sfarmă?
II. Ei merită să fie aruncaţi în iad, astfel că dreptatea divină nu stă niciodată în calea acestui lucru şi nimeni nu poate obiecta împotriva lui Dumnezeu pentru că Îşi foloseşte puterea pentru
distrugerea lor în orice clipă. Din contră, dreptatea strigă cu putere că este nevoie de o pedeapsă infinită pentru păcatele acestor oameni. Dreptatea divină spune despre copacul care aduce roade
ale Sodomei astfel „Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?” (Luca 13:7). Sabia dreptăţii divine este în orice moment deasupra capului lor, şi nu este altceva decât mâna milei arbitrare a lui
Dumnezeu şi voia Lui, care reţine această sabie pentru moment.
III. Ei sunt deja sub sentinţa condamnării la iad. Ei nu doar că merită pe drept să fie aruncaţi în iad, ci mai mult, sentinţa Legii lui Dumnezeu – acel standard neschimbător şi veşnic al dreptăţii pe care
Dumnezeu l-a aşezat între El şi omenire – stă împotriva lor, aşa încât ei sunt deja destinaţi iadului. Ioan 3:18 spune „cine nu crede, a şi fost judecat”. Astfel că orice om neconvertit aparţine pe drept
iadului, acela este locul lui, de acolo provine el. Ioan 8:23 spune „voi sunteţi de jos”. Şi de acel loc este legat; acela este locul pe care dreptatea, Cuvântul lui Dumnezeu şi sentinţa Legii Sale
neschimbătoare îl atribuie acelei persoane.
IV. Ei sunt deja de acum obiectul aceleiaşi mânii a lui Dumnezeu care este exprimată prin chinurile iadului, iar motivul pentru care ei nu merg în iad în următoarea clipă este nu este că Dumnezeu, sub
puterea Căruia ei se află, nu ar fi foarte mânios pe ei, după cum El este mânios faţă de multe din creaturile acelea mizere care sunt acum chinuite în iad, şi care simt şi au parte de înverşunarea
mâniei Lui. Da, Dumnezeu este cu mult mai mânios faţă de multele persoane care sunt acum pe pământ – şi acest lucru este valabil fără îndoială şi în cazul multora dintre care prezenţi acum în
această adunare – care cred despre ei înşişi că sunt bine şi că pot sta liniştiţi, decât este mânios pe mulţi dintre aceia care acum se află în flăcările iadului.
Astfel că, dacă El nu Îşi coboară mâna şi nu îi retează chiar acum, nu este pentru că lui Dumnezeu nu I-as păsa de ticăloşia lor şi că nu ar fi jignit de aceasta. Dumnezeu nu este în nici un fel
asemănător cu aceşti oameni, aşa cum ei şi-ar putea imagina. Mânia lui Dumnezeu arde împotriva lor, condamnarea lor nu doarme, groapa este pregătită, focul este gata făcut, cuptorul este acum
fierbinte, gata să îi primească, iar flăcările sunt dezlănţuite şi dogoresc. Sabia strălucitoare este ascuţită şi stă deasupra lor, iar groapa şi-a deschis gura sub picioarele lor.
V. Diavolul stă gata să se arunce asupra lor şi să îi apuce ca şi pe ai săi, aşteptând momentul în care Dumnezeu îi va permite acest lucru. Ei aparţin diavolului, pentru că el are sufletele lor în
posesia lui, şi sunt sub stăpânirea lui. Scriptura îi reprezintă pe aceşti oameni ca fiind averea lui (Luca 11:21). Dracii îi supraveghează, sunt întotdeauna alături de ei, la dreapta lor. Dracii stau
aşteptându-i, ca nişte lei înfometaţi şi lacomi care îşi pândesc prada şi aşteaptă să pună mâna pe ea, dar sunt în prezent ţinuţi la distanţă. Dacă Dumnezeu ar retrage mâna Sa protectoare, prin care
diavolii sunt opriţi, ei s-ar năpusti într-o singură clipă asupra sufletelor nenorocite ale acestor oameni. Şarpele vechi îşi cască gura să-i înghită, iadul îşi deschide larg gura ca să îi primească. Şi
dacă Dumnezeu ar permite acest lucru, ei ar fi înghiţiţi degrabă şi ar fi astfel pierduţi.
VI. În sufletele celor răi domnesc acele principii de viaţă caracteristice iadului, şi care, dacă nu ar fi înfrânate de Dumnezeu, s-ar aprinde chiar acum şi ar arde în focul iadului. Chiar în natura
oamenilor carnali există fundamentul pentru chinurile iadului. Acesta constă în acele principii (sau obiceiuri) corupte care domnesc în ei şi îi stăpânesc pe deplin, şi care sunt seminţele focului iadului.
Aceste principii sunt active şi puternice, violente din cale-afară în natura lor, şi dacă mâna lui Dumnezeu nu ar fi asupra lor ca să le înfrâneze, curând ele ar ieşi la iveală, ar arde în acelaşi fel ca şi
stricăciunile lor, la fel cum aceeaşi duşmănie arde în inimile sufletelor condamnate, şi ar produce aceleaşi chinuri în ei ca şi în cazul celor care se află în iad. Sufletele celor stricaţi sunt comparate în
Scriptură cu marea agitată şi înfuriată (Isaia 57:20). În prezent, Dumnezeu înfrânează prin puterea Sa extraordinară răutatea lor, la fel cum El ţine sub control valurile înfuriate ale mării agitate,
poruncind: „Până aici să vii, să nu treci mai departe” [Iov 38:11]; dar dacă Dumnezeu Şi-ar retrage puterea aceasta care înfrânează apele, ele ar distruge totul în calea lor. Păcatul este ruina şi mizeria
sufletului; este distructiv prin însăşi natura lui, şi dacă Dumnezeu l-ar lăsa neînfrânat, n-ar mai avea nevoie de nimic pentru a face un suflet mizerabil întru totul. Corupţia inimii unui om este un lucru
lipsit de cumpătare şi fără limite în furia lui. Şi cu toate că oamenii răi trăiesc aici, este ca şi focul înfrânat de Dumnezeu, care dacă ar fi lăsat să ardă liber, ar fi capabil să ardă totul în calea lui; şi
după cum inima este acum îmbibată de păcat, astfel, dacă păcatul nu ar fi înfrânat, ar transforma imediat sufletul într-un cuptor încins, sau într-un cuptor de foc şi pucioasă.
VII. Chiar dacă semnele morţii nu sunt vizibile în prezent pentru cei stricaţi, acesta nu reprezintă un motiv de siguranţă pentru ei nici măcar pentru o clipă din viaţa lor. Nu este nici un motiv de
siguranţă pentru un om firesc faptul că se află acum sănătos, că el nu vede modalitatea prin care ar putea să părăsească imediat această lume prin orice fel de accident, şi că nu este nici un pericol
vizibil de orice fel în circumstanţele în care se află. Experienţa variată şi continuă a oamenilor de toate vârstele arată că nu există nici o dovadă că un om nu s-ar afla chiar la un pas de veşnicie, şi că
următorul pas nu va fi făcut în cealaltă lume. Modalităţile nevăzute şi nebănuite prin care oamenii trec într-o clipă din această lume sunt nenumărate şi inimaginabile. Oamenii neconvertiţi merg pe
deasupra gropii iadului călcând pe o suprafaţă putredă, şi sunt nenumărate locurile în care această suprafaţă este atât de slabă încât nu le poate susţine greutatea; iar aceste locuri nu se văd. Săgeţile
morţii zboară nevăzute în miezul zilei, şi nici cea mai ageră privire nu le poate vedea. Dumnezeu are atât de multe modalităţi nebănuite de a lua pe oamenii răi din această lume şi a-i trimite în iad, încât nu este nimic care să pară să spună că Dumnezeu ar trebui să se folosească de vreo minune sau de lucruri neobişnuite ale providenţei Sale pentru a distruge orice om stricat, în orice clipă. Toate
modalităţile prin care păcătoşii părăsesc această lume sunt atât de mult în mâinile lui Dumnezeu, şi atât de universal şi absolut supuse puterii şi hotărârii Sale, încât nu depinde de nimic mai mult
decât de voia lui Dumnezeu dacă păcătoşii vor merge în orice clipă în iad, presupunând că aceste modalităţi nu ar fi fost niciodată folosite sau implicate în trecerea în nefiinţă a oamenilor.
VIII. Prudenţa şi grija naturale ale oamenilor pentru a-şi pătra vieţile, sau grija altora pentru a-i ţine în viaţă nu îi asigură de acest lucru nici măcar o clipă. Această providenţă divină precum şi
experienţa universală din lume mărturisesc acelaşi lucru. Există această dovadă clară că înţelepciunea oamenilor nu îi asigură în faţa morţii. Căci dacă ar fi altfel, atunci ar trebui să vedem
oarece diferenţe între cei înţelepţi şi policitieni din lume, şi ceilalţi, în ceea ce priveşte expunerea lor la moartea timpurie şi neaşteptată. Dar cum stau lucrurile în fapt? Eclesiastul 2:16 spune: „…şi
înţeleptul moare, şi nebunul”.
IX. Toate eforturile şi planurile făcute de cei răi în dorinţa de a scăpa de iad nu îi asigură în faţa iadului nici măcar o clipă, câtă vreme ei continuă să Îl respingă pe Hristos. Aproape orice om firesc
care aude despre iad, se laudă pe sine crezând că el va scăpa de acesta. El se bizuie pe sine pentru propria siguranţă; se laudă în sinea lui pentru ceea ce el a făcut, pentru ceea ce el face sau pentru
ceea ce intenţionează să facă. Fiecare îşi formează în mintea lui propria gândire despre cum va evita condamnarea şi se laudă în sinea lui că planurile sale nu vor eşua. Ei aud într-adevăr că sunt
puţini cei mântuiţi şi că majoritatea celor care au murit deja au mers în iad, dar fiecare îşi imaginează că el se bizuie pe lucruri mai bune pentru scăparea lui decât au făcut-o alţii. El nu
doreşte să ajungă în acel loc al chinului, şi îşi spune în sinea lui că intenţionează să se îngrijească ca să fie eficient în ceea ce face ca să nu eşueze.
Dar copiii nebuni ai oamenilor se înşeală jalnic în propriile planuri şi în convingerea propriei lor tării şi înţelepciuni, astfel că ei se încred în nimic mai mult decât într-o umbră. Cea mai mare parte a
celor care au trăit înainte sub aceleaşi mijloace ale harului şi care sunt morţi, este fără îndoială în iad acum. Şi asta nu pentru că ei nu au fost la fel de înţelepţi ca şi cei care trăiesc acum; nici pentru că
ei nu au aranjat lucrurile în vieţile lor pentru a-şi asigura scăparea. Dacă ar fi fost aşa, şi dacă am putea să le vorbim şi să îi întrebăm, unul câte unul, la ce se aşteptau când erau vii şi atunci când
auzeau vorbindu-se despre iad, dacă credeau vreodată că ei înşişi vor fi parte a acelei nenorociri, fără îndoială că i-am auzi unul după altul răspunzând: „Nu, niciodată nu am intenţionat să ajung aici;
îmi făcusem alte planuri în mintea mea. Am crezut că voi reuşi în ceea ce mă priveşte, am crezut că planul meu este bun. Am intenţionat să îmi port de grijă în mod eficient; dar totul a venit asupra
mea în mod neaşteptat. Nu m-am aşteptat la aşa ceva la vremea aceea, şi nici la o astfel de modalitate. A venit ca un hoţ, moartea m-a păcălit, iar mânia lui Dumnezeu a fost prea rapidă
pentru mine. O, blestemata mea nebunie! M-am lăudat singur şi m-am complăcut în vise deşarte cu privire la ceea ce voi face după moarte şi atunci când mi-am spus ‘Pace şi linişte!’ distrugerea a
venit asupra mea brusc” [1 Tesaloniceni 5:3].
X. Dumnezeu nu S-a angajat să promită şi nici nu are vreo obligaţie de a păstra orice om firesc în afara iadului chiar şi o clipă. Dumnezeu cu siguranţă că nu a făcut nici o promisiune, fie de viaţă
veşnică, fie de eliberare sau păstrare de la moartea veşnică, în afara celor conţinute în legământul harului, promisiuni care sunt date în Hristos, în Care toate aceste promisiuni sunt “Da şi Amin”. Dar
aceia care nu sunt copii ai legământului nu au nici un interes în legământul harului şi ei nu cred nici una din promisiunile legământului, neavând nici un interes în Mediatorul legământului.
Astfel că orice şi-ar fi imaginat sau orice ar fi pretins unii în legătură cu promisiuni făcute de Dumnezeu oamenilor fireşti care ar căuta şi ar bate cu zel, este clar şi limpede faptul că oricâtă
trudă ar depune un om firesc în aspectele religioase, orice rugăciuni ar face el, până când el nu ajunge să creadă în Hristos, Dumnezeu nu are nici o obligaţie să îl ferească de distrugerea eternă
nici măcar pentru o clipă.
Astfel că oamenii fireşti sunt ţinuţi în mâna lui Dumnezeu, dar deasupra gropii iadului. Ei merită această groapă învăpăiată, şi sunt deja condamnaţi la ea. Iar Dumnezeu este provocat cumplit,
mânia Lui fiind atât de mare împotriva lor ca şi împotriva acelora care deja suferă consecinţele înverşunării mâniei Lui în iad. Şi după cum ei nu au făcut nimic pentru a domoli sau reduce acea
mânie, nici Dumnezeu nu este obligat de nici o promisiune să îi ţină chiar şi pentru o clipă. Diavolul îi doreşte, iadul îşi cască gura după ei, flăcările se unesc şi joacă lucind în aşteptarea lor, i-ar înconjura
deplin, şi i-ar înghiţi. Focul închis în inimile lor se străduieşte să scape, dar ei nu au nici un interes în vreun mijlocitor, nu există nici o modalitate la îndemâna lor care să le ofere siguranţă. Pe scurt, ei
nu au nici o scăpare, nimic de care să se agaţe. Ceea ce îi păstrează în orice clipă este doar voia
arbitrară şi răbdarea lipsită de orice obligaţie sau legământ din partea unui Dumnezeu mânios.
APLICAŢIE
Învăţătura de mai sus a fost scrisă spre trezirea persoanelor neconvertite din această adunare.
Ceea ce aţi citit mai sus este aplicabil vouă, tuturor celor sunteţi departe de Hristos. Acea lume de
mizerie, acel iaz de pucioasă arzând este întins până sub picioarele voastre. Acolo este groapa
înfricoşătoare a flăcărilor arzătoare ale mâniei lui Dumnezeu; acolo este gura iadului deschisă larg
pentru a vă înghiţi; şi voi nu aveţi nimic pe care să staţi, şi nici de care să vă ţineţi: nu este nimic
între voi şi iad, ci numai aer; este numai puterea şi plăcerea lui Dumnezeu care vă ţine încă.
Probabil că nu sunteţi sensibili la aceste cuvinte; cumva credeţi că voi sunteţi ţinuţi departe de iad,
dar nu vedeţi mâna lui Dumnezeu în aceasta, ci priviţi la alte lucruri, precum starea de sănatate
bună din trupurile voastre, vedeţi grija pe care o manifestaţi faţă de propriile voastre vieţi, şi
metodele pe care le folosiţi pentru a vă purta de grijă. Dar în realitate aceste lucruri sunt nimic;
dacă Dumnezeu Şi-ar retrage mâna, aceste lucruri nu v-ar putea scăpa de la cădere mai mult decât
aerul ar putea să susţină o persoană suspendată.
Ticăloşia voastră vă face să fiţi grei ca plumbul şi vă trage în jos către iad cu o mare putere şi
presiune. Şi dacă Dumnezeu v-ar da drumul, v-aţi scufunda imediat, şi cu rapiditate v-aţi prăbuşi şi
aţi plonja în iazul fără fund, iar trupurile voastre sănătoase, prudenţa şi purtarea voastră de grijă,
truda voastră şi toată auto-sfinţirea voastră, toate acestea n-ar mai avea nici o influenţă în a vă
susţine şi a vă păstra departe de iad, mai mult decât ar putea o pânză de păianjen să susţină o
stâncă în cădere.
Dacă nu ar fi plăcerea suverană a lui Dumnezeu, pământul nu v-ar mai putea suporta nici măcar o
clipă, pentru că sunteţi o povară pentru el. Creaţia geme din cauza voastră, iar creaturile
pământului sunt robite fără voia lor de stricăciunea voastră. Soarele nu străluceşte de plăcere
peste voi pentru a vă da lumină, astfel ca voi să vă folosiţi de ea pentru a sluji păcatului şi lui satan.
Pământul nu îşi dă de bunăvoie roadele pentru ca voi să vă satisfaceţi poftele, şi nici nu se lasă de
bunăvoie ca să fie scena pe care voi să vă manifestaţi stricăciunea. Aerul nu slujeşte cu plăcere
respiraţiei voastre pentru a vă menţine flacăra vieţii în trupuri, câtă vreme voi vă petreceţi vieţile în
slujba vrăjmaşilor lui Dumnezeu.
pag 6
Creaturile lui Dumnezeu sunt bune, şi au fost făcute ca oamenii să slujească prin ele lui Dumnezeu.
De aceea ele nu slujesc de bunăvoie oricăror alte scopuri, şi gem oridecâteori sunt forţate să
slujească unor scopuri care sunt contrare naturii şi destinaţiei lor. Şi lumea v-ar scuipa, dacă nu ar fi
mâna suverană a lui Dumnezeu care a supus-o în nădejde. Acum, norii negri ai mâniei lui Dumnezeu
stau acum deasupra capetelor voastre, plini de furtuni groaznice şi de tunete; şi dacă nu ar fi mâna
lui Dumnezeu care îi înfrânează, s-ar năpusti dintr-o dată asupra voastră. Plăcerea suverană a lui
Dumnezeu păstrează înfrânat pentru moment vântul său aspru; altfel, el ar veni asupra voastră cu
furie, iar distrugerea voastră ar veni ca un vârtej de vânt, şi aţi fi ca şi pleava verii împrăştiată pe
pământ la seceriş.
Mânia lui Dumnezeu este ca nişte ape mari care sunt stăvilite acum înapoia unui baraj. Ele cresc tot
mai mult şi mai mult, până când un orificiu de golire este dat barajului. Cu cât cursul de apă este
oprit mai mult timp, cu atât mai rapid şi mai puternic va fi cursul său atunci când este eliberat. Este
adevărat că judecata împotriva faptelor voastre rele nu a fost încă făcută. Potopul răzbunării lui
Dumnezeu a fost oprit pentru moment, dar între timp vina voastră creşte continuu şi în fiecare zi vă
strângeţi “comori” de mai multă mânie. Apele sunt într-o continuă creştere şi sunt din ce în ce mai
puternice; şi nu este nimic care să le înfrâneze şi care să le facă lipsite de dorinţa de a fi stopate în a
merge mai departe în afara plăcerii lui Dumnezeu. Dacă El şi-ar retrage mâna de pe stăvilarul
apelor, acesta s-ar deschide de îndată, iar apele furioase ale înverşunării şi mâniei lui Dumnezeu s-ar
năpusti înainte cu o furie de neconceput şi ar veni asupra voastră cu toată puterea existentă. Chiar
dacă tăria voastră ar fi de zece mii de ori mai mare decât cea de acum, da, chiar de zece mii de ori
mai mare decât a celui mai viguros şi mai zdravăn diavol din iad, n-aţi putea rezista sau face faţă
acestor ape.
Arcul mâniei lui Dumnezeu este încordat, iar săgeata este gata pe coarda arcului. Dreptatea
focalizează chiar acum săgeata către inima ta şi încordează mai tare arcul; şi nu este nimic altceva
decât plăcerea lui Dumnezeu, a acelui Dumnezeu mânios, fără a fi promis ori a fi obligat în orice fel,
care păstrează săgeata chiar şi o clipă de la a se îmbăta în sângele vostru.
Astfel sunteţi toţi aceia care nu aţi trecut printr-o profundă schimbare a inimii, prin puterea
extraordinară a Duhului lui Dumnezeu în sufletele voastre. Astfel sunteţi toţi cei care nu aţi fost
născuţi din nou, care nu aţi fost făcuţi creaţii noi, şi care nu aţi fost înviaţi din starea de a fi morţi în
păcat la starea de om nou. Şi toţi cei care nu aţi experimentat lumina şi viaţa (deşi este posibil să vă
fi reformat propriile vieţi în multe aspecte, să fi avut sentimente religioase, şi să fi păstrat cu
stricteţe o formă de religie în familiile, cămările voastre şi în casa lui Dumnezeu). Voi sunteţi deci în
mâinile unui Dumnezeu mânios. Şi nu este nimic altceva decât plăcerea lui Dumnezeu dacă sunteţi
încă păstraţi chiar în acest moment de la a fi înghiţiţi de distrugerea veşnică.
Oricât de puţin convinşi aţi fi acum cu privire la adevărurile pe care le citiţi, pas cu pas veţi deveni
pe deplin convinşi. Aceia care au murit şi nu se mai află în situaţii similare ca şi voi ştiu acest lucru,
pentru că distrugerea a venit asupra majorităţii lor pe neaşteptate, când ei îşi spuneau „Pace şi
linişte”. Acum însă ei văd că acele lucruri de care credeau că le asigurau pacea şi liniştea nu erau
decât un strat subţire de aer şi umbre goale.
Dumnezeul care vă ţine deasupra gropii iadului, la fel ca şi cineva care ţine în mână un păianjen ori o
insectă dezgustătoare deasupra focului, vă urăşte şi este provocat cumplit de această situaţie.
Mânia Lui îndreptată împotriva voastră arde precum focul. El priveşte la voi ca şi la ceva care nu
merită decât să fie aruncat în foc; El are ochii atât de puri încât nu poate suporta să vă vadă
înaintea ochilor Lui. Sunteţi de zece mii de ori mai dezgustători în ochii Lui decât ar fi cel mai urât
şarpe veninos în ochii noştri. Voi L-aţi jignit infinit mai mult decât cel mai încăpăţânat rebel şi-ar fi
pag 7
jignit propriul rege. Şi cu toate acestea, nu este nimic altceva decât mâna lui Dumnezeu care vă ţine
de la a cădea în foc în fiecare clipă. Nu este nici un alt motiv pentru care nu aţi mers în iad chiar
noaptea trecută, un alt motiv pentru care aţi fost suferiţi să vă treziţi vii pe lumea aceasta din nou,
după ce aţi închis ochii pentru a dormi. Şi nu este alt motiv pentru care nu aţi fost aruncaţi în iad din
clipa când v-aţi trezit de dimineaţă şi până acum, decât că mâna lui Dumnezeu v-a ţinut. Nu este alt
motiv pentru care nu aţi mers în iad din clipa când aţi pătruns aici în casa lui Dumnezeu,
provocându-I ochii Săi puri prin modalitatea voastră păcătoasă şi stricată de a lua parte la
închinarea Lui solemnă. Da, nu este nici un alt motiv pentru care nu sunteţi aruncaţi chiar în această
clipă în iad.
O, păcătosule! Ia aminte la pericolul înfricoşător în care te afli. Mâna lui Dumnezeu te ţine deasupra
unui imens cuptor de mânie, a unei prăpastii largi şi fără fund, plină de focul mâniei. Iar mânia lui
Dumnezeu este provocată şi stârnită la fel de mult împotriva ta ca şi împotriva multora dintre cei
care sunt acum deja condamnaţi în iad. Atârni de un fir subţire de aţă, cu flăcările mâniei divine
arzând în jurul lui, gata în orice clipă să îl ardă într-o clipă. Dar pe tine nu te interesează să ai nici un
mijlocitor şi nimic pe care te-ai putea bizui pentru a fi salvat, nimic care să ţină departe de tine
flăcările mâniei, nimic care să fie al tău, nimic ce să fi făcut vreodată, nimic din ce ai putea face
astfel încât Dumnezeu să te cruţe măcar pentru o clipă.
Ia aminte aici în mod particular la câteva lucruri în ce priveşte acea mânie faţă de care eşti într-un
aşa de mare pericol.
În primul rând – A cui mânie este aceasta – este mânia Dumnezeului infinit. Dacă ar fi doar mânia
unui om, chiar şi cel mai puternic prinţ, ar fi, comparativ, prea mică pentru a fi luată în considerare.
Mânia regilor este foarte de temut, în mod special când este vorba despre regi autoritari, care sunt
stăpâni peste averile şi vieţile supuşilor lor în toată puterea lor, aşa încât pot să dispună oricât după
cum le place. Proverbe 20:2 spune „Frica pe care o insuflă împăratul este ca răcnetul unui leu, cine îl
supără, păcătuieşte împotriva lui însuşi”. Persoana care mânie foarte mult un prinţ samavolnic este
pasibilă să sufere cele mai teribile chinuri imaginabile sau pe care puterea omenească le poate
aplica. Dar cei mai mari regi de pe pământ, în deplina lor măreţie şi tărie, îmbrăcaţi în hainele celor
mai aprigi terori, nu sunt decât nişte bieţi viermi prăfuiţi prin comparaţie cu Marele şi
Atotputernicul Creator şi Împărat al cerului şi pământului. Doar atât pot face ei, atunci când sunt în
culmea furiei lor. Toţi regii de pe pământ sunt înaintea lui Dumnezeu ca nişte lăcuste, ei sunt nimic
şi chiar mai puţin decât nimic. Atât dragostea cât şi mânia lor sunt vrednice de dispreţ. Mânia
marelui Rege al regilor este atât de mult mai groaznică decât a acestora, după cum măreţia Lui este
cu mult mai mare. Luca 12:4-5 spune „Vă spun vouă, prietenii mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid
trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela
care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi”.
În al doilea rând – Furia mâniei lui Dumenzeu este lucrul la care sunteţi voi expuşi. Citim adesea din
Scriptură despre furia lui Dumnezeu, precum în Isaia 59:18 – „El va răsplăti fiecăruia după faptele lui,
va da potrivnicilor Săi mânia”. De asemenea, Isaia 66:15 spune: „Căci iată, Domnul vine într-un foc, şi
carăle Lui sunt ca un vârtej; Îşi preface mânia într-un jăratec, şi ameninţările în flacări de foc”. Şi tot
aşa în multe alte locuri din Scriptură. Astfel citim despre furia lui Dumnezeu în Apocalipsa 19:15,
unde citim despre „teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu”ii. Cuvintele folosite
aici sunt din cale-afară de îngrozitoare: dacă ar fi scris doar „mânia lui Dumnezeu”, cuvintele ar fi
implicat sensul de înspăimântare infinită, însă aici nu scrie astfel, ci scrie “furia şi mânia lui
Dumnezeu”: furia lui Dumnezeu! Mânia aprinsă a lui Iehova! O, cât de groaznică trebuie să fie
aceasta! Cine ar putea exprima sau concepe pe deplin ceea ce semnifică în adevăr aceste expresii?
Dar exprimarea nu se opreşte aici, ci spune “furia şi mânia atotputernicului Dumnezeu”. Ca şi cum
pag 8
ar urma o manifestare extraordinară a puterii Sale nelimitate, prin revărsarea furiei şi mâniei Lui.
Este ca şi cum atotputernicia Sa s-ar dezlănţui înfuriată, după cum oamenii îşi dezlănţuie uneori cu
toată puterea furia, în mânia lor. O, dar care vor fi consecinţele într-o astfel de situaţie? Ce va fi cu
bietul vierme împotriva căruia va fi dezlănţuită această mânie? Mâinile cui ar putea fi puternice
atunci? Şi care va fi acea inimă care va putea suporta această mânie? În ce adânc de mizerie
îngrozitoare, de neconceput şi neexprimat trebuie să se scufunde biata creatură care va
experimenta acestea!
Luaţi aminte la aceste lucruri, voi, cei care sunteţi prezenţi aici, şi care rămâneţi totuşi într-o stare
neregenerată! Luaţi aminte la faptul că Dumnezeu îşi va manifesta mânia cu furie, şi aceasta implică
faptul că El Îşi va dezlănţui mânia fără nici un pic de milă. Atunci când Dumnezeu va vedea starea
voastră inexprimabilă şi chinurile voastre de departe disproporţionate cu puterea voastră, şi când
va vedea cum sufletele voastre mizerabile vor fi zdrobite şi se vor scufunda ca într-o întunecime
fără fund, El nu va avea nici un pic de compasiune pentru voi, nu se va abţine de la a duce până la
capăt mânia Sa, şi nici nu Îşi va slăbi măcar mâna împotriva voastră. Nu va avea nici un fel de milă
sau stăpânire, şi nici nu Îşi va opri vântul Său aspru. Nu va ţine cont de bunăstarea voastră, şi nici nu
va fi deloc îngrijorat ca nu cumva să suferiţi prea mult, în nici un alt fel decât atâta cât voi să nu
suferiţi mai mult decât o cere dreptatea. Nimic nu va fi înfrânat pe motivul că ar fi prea mult pentru
ca voi să puteţi suporta. Ezechiel 8:18 spune: „De aceea şi Eu voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi fără
milă, şi nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta”. În
clipa aceasta, Dumnezeu este gata să se îndure de voi. Astăzi este ziua îndurării. Acum este
momentul când puteţi să strigaţi, fiind încurajaţi că veţi obţine îndurare. Căci atunci când ziua
îndurării a trecut, cele mai lamentabile şi mai jalnice ale voastre strigăte vor fi în zahar. Atunci veţi fi
pierduţi pe deplin şi aruncaţi departe de Dumnezeu, fără să se ţină cont de starea voastră actuală.
Dumnezeu nu va avea la ce să vă folosească altfel decât să vă arunce să suferiţi mizeria, stare în
care veţi rămâne continuu, fără sfârşit. Căci veţi fi nişte vase ale mâniei pregătite pentru distrugere,
iar pentru aceste vase nu va exista altă utilizare decât să fie umplute cu mânie. Dumnezeu va fi atât
de departe de a-I fi milă de voi atunci când veţi striga către El, căci este scris că nu va face decât să
râdă şi să îşi bată joc de voi (Proverbe 1:25-32).
Cât de groaznice sunt aceste cuvinte din Isaia 63:3, cuvintele marelui Dumnezeu: „Eu singur am
călcat în teasc, şi nici un om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea, şi i-am
zdrobit în urgia Mea; aşa că sângele lor a ţâşnit pe veşmintele Mele, şi Mi-am mânjit toate hainele Mele
cu el”. Probabil că nu putem să găsim cuvinte care să exprime lucruri mai groaznice decât acestea:
dispreţul, ura şi furia mâniei. Când veţi striga către Dumnezeu să se îndure de voi, El va fi atât de
departe de la a vă acorda îndurare în situaţia voastră jalnică şi chiar în a vă lua în seamă ori a vă face
vreo favoare, căci în loc de acestea, tot ceea ce va face El va fi să vă strivească sub picioarele Sale şi
mai mult. Şi deşi El va şti că nu veţi fi în stare să suportaţi greutatea atotputerniciei Sale îndreptată
asupra voastră, totuşi El nu va lua în seamă acest lucru, ci vă va strivi sub picioarele Sale fără milă
până când va face să ţâşnească sângele vostru şi va stropi şi păta veşmintele Sale cu el. Nu doar că
vă va urî, ci vă va dispreţui la maximum. Nici un loc nu va fi atunci potrivit pentru voi, ci doar sub
picioarele Sale, spre a fi călcaţi ca şi noroiul străzilor.
În al treilea rând – Nenorocirea la care voi sunteţi expuşi este aceea pe care Dumnezeu o va
dezlănţui astfel încât să demonstreze ce reprezintă mânia lui Iehova. Dumnezeu a intenţionat
potrivit inimii Sale să arate îngerilor şi oamenilor excelenţa dragostei Sale, dar în acelaşi timp şi
grozăvia mâniei Lui. Uneori regii pământeşti vor să demonstreze cât de groaznici sunt în mânia lor,
şi fac aceasta executându-i pe cei care îi provoacă cu pedepse extreme. Nebucadneţar, acel
monarh puternic şi arogant al imperiului caldean, a vrut să îşi demonstreze mânia atunci când s-a
pag 9 înfuriat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi astfel a poruncit ca acel cuptor de foc să fie încins de
şapte ori mai mult decât până atunci. Şi fără îndoială că mânia regelui atinsese cel mai înalt nivel pe
care omul şi l-ar putea imagina. Dar marele Dumnezeu vrea de asemenea să Îşi demonstreze mânia
şi să Îşi preamărească puterea Sa extraordinară şi maiestatea Sa înfricoşătoare supunându-Şi
vrăjmaşii la suferinţele extreme. Romani 9:22 spune „Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă
voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei,
făcute pentru pieire?” Şi văzând că acesta este planul Său şi ceea ce El a hotărât, pentru a
demonstra cât de groaznică este furia, înverşunarea şi mânia neamestecată şi nestăpânită a lui
Iehova, El va şi pune în aplicare acestea. Va fi ceva groaznic să fii martor la ceea ce El va duce la
sfârşit şi va împlini în acest sens. Când Dumnezeu cel mare şi mânios S-a ridicat şi a declanşat
răzbunarea Sa înfricoşătoare asupra păcătosului nenorocit, şi când mizerabilul acesta va suferi
greutatea infinită şi puterea indignării lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu va chema întreg universul
să vadă maiestatea Sa înfricoşătoare şi puterea Sa măreaţă ce va fi arătată în aceasta. Isaia 33:12-14
spune „Popoarele vor fi ca nişte cuptoare de var, ca nişte spini tăiaţi care ard în foc. „Voi, cei de
departe, ascultaţi ce am făcut! Şi voi, cei de aproape, vedeţi puterea Mea!” Păcătoşii sunt îngroziţi, în
Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi, care zic: „Cine din noi va putea să rămână lângă un foc
mistuitor?” „Cine din noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice?””.
Astfel va fi cu voi toţi aceia care sunteţi neconvertiţi, dacă veţi continua să rămâneţi aşa. Puterea
infinită, maiestatea şi grozăvia Dumnezeului atotputernic vor fi amplificate împotriva voastră, în
forţa de nedescris a chinurilor la care veţi fi supuşi. Veţi fi chinuiţi în prezenţa sfinţilor îngeri şi în
prezenţa Mielului, şi în acea stare de suferinţă, cetăţenii glorioşi ai cerului vor veni şi vor privi
spectacolul îngrozitor, astfel ca ei să vadă ce înseamnă mânia şi furia Celui Atotputernic. Şi când vor
fi văzut aceasta, ei vor cădea la pământ şi vor adora acea măreaţă putere şi maiestate. Isaia 66:23-
24 spune: „În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, –
zice Domnul. Şi când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva
Mea; căci viermele lor nu va muri, şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o pricină de groază pentru orice
făptură”.
În al patrulea rând – Mânia aceasta este veşnică. Va fi îngrozitor să suferiţi această furie şi mânie a
lui Dumnezeu chiar şi pentru o clipă, însă veţi fi nevoiţi să o suferiţi pentru toată veşnicia. Această
stare de mizerie oribilă şi insuportabilă nu va avea sfârşit. Atunci când veţi privi înainte, nu veţi
vedea decât o veşnicie lungă, fără margini, care va înghiţi gândurile voastre şi care vă va uimi
sufletele, şi astfel veţi fi într-o stare de disperare absolută de a găsi eliberarea în orice modalitate
imaginabilă, vă veţi uita în van după orice sfârşit, orice vindecare şi orice pic de odihnă, dar în van.
Veţi şti cu siguranţă ceea ce veţi avea de îndurat o lungă perioadă, milioane şi milioane de ani,
luptându-vă şi zbătându-vă cu această răzbunare fără milă şi atotputernică. Şi apoi după veţi fi
petrecut atâta timp în acest fel, veţi şti că totul nu a fost decât o clipă faţă de ceea ce vă rămâne
înainte. Pedeapsa voastră va fi cu siguranţă infinită. O, cine poate exprima în cuvinte starea
sufletului în astfel de situaţie! Tot ceea ce putem spune nu decât să fie o reprezentare foarte slabă
şi neputincioasă, inexpresivă şi inimaginabilă a ceea ce se va întâmpla, pentru că „cine ia seama la
tăria mâniei Tale?” [Psalmul 90:11].
Cât de înfricoşătoare este starea acelora care oră de oră şi zi de zi sunt în pericol de a fi expuşi la
această mare mânie şi la această nenorocire infinită! Aceasta este situaţia groaznică a fiecărui
suflet din această adunare, care nu a fost născut din nou, oricât de morală, strictă, sobră şi
religioasă ar fi. O, de aţi lua seama la aceasta, fie că sunteţi tineri sau bătrâni! Am motive să cred că
în această biserică sunt multe persoane care ascultă acum acest discurs, dar care vor fi de fapt
parte a acestei nenorociri pentru toată veşnicia. Nu ştim cine sunt acele pesoane, sau pe ce locuri
stau ei acum, sau ce gândesc în clipele acestea. E posibil ca lor să le meargă bine acum şi să asculte
pag 10 toate acestea fără a se deranja prea mult. Ei îşi închipuie şi se amăgesc singuri crezând că nu ei sunt
acele persoane la care fac eu referire, şi spunându-şi în sinea lor că ei vor scăpa. Şi ce lucru groaznic
să ştim că în toată această adunare există chiar şi o singură persoană care va fi atinsă de această
nenorocire! Ce privire groaznică ar fi să ştim cine este acea persoană! Cum ar trebui atunci ca
întreaga adunare de aici să plângă şi să strige amarnic către cer pentru acea persoană! Dar vai, în
locul unei persoane, oare cât de mulţi îşi vor aminti acest discurs în iad? Şi ar fi de mirare dacă unii
care sunt acum prezenţi nu vor fi în iad în scurt timp, înainte chiar de sfârşitul acestui an. N-ar fi
nimic surprinzător dacă anumite persoane care ocupă azi locurile pe scaun în această casă de
rugăciune fiind sănătoşi, tăcuţi şi siguri, mâine dimineaţă să fie acolo, în iad. Aceia dintre voi care
perseveraţi până la sfârşit într-o stare lumească, crezând că veţi fi ţinuţi departe de iad multă
vreme, veţi fi acolo în scurtă timp! Condamnarea voastră nu întârzie, ci va veni rapid şi probabil
foarte brusc pentru mulţi dintre voi. Şi ar trebui să vă miraţi că nu sunteţi deja în iad. Fără îndoială
că în cazul unora pe care i-aţi văzut printre voi şi i-aţi cunoscut, care nu au meritat niciodată iadul
mai mult decât voi, şi care au atunci păreau că sunt vioi ca şi voi, situaţia lor este acum fără
speranţă. Ei strigă acum din nenorocirea extremă, într-o disperare desăvârşită. Dar iată că voi
sunteţi acum pe tărâmul celor vii, aici, în casa lui Dumnezeu, şi aveţi posibilitatea de a obţine
mântuirea. Ce n-ar da acele suflete nenorocite, blestemate şi fără speranţă să aibă măcar pentru o
zi astfel de oportunitate de care voi azi vă bucuraţi!
Şi voi aveţi acum o oportunitate extraordinară, o zi în care Hristos a deschis larg uşa îndurării Sale,
o zi în care El stă în uşă chemând şi strigând cu voce tare către bieţii păcătoşi. O zi în care mulţi se
apropie de El şi se străduiesc să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Zilnic au venit mulţi de la est, vest,
nord şi sud, şi mulţi erau în aceeaşi condiţie mizerabilă în care şi voi vă găsiţi acum, dar acum ei sunt
într-o stare fericită, cu inimile umplute de dragoste pentru El, Cel care i-a iubit şi i-a spălat de
păcatele lor în propriul Său sânge. Aceştia acum se bucură în speranţa slavei lui Dumnezeu. Cât de
îngrozitor trebuie să fie când veţi fi abandonaţi într-o astfel de zi! Să vezi pe atât de mulţi
sărbătorind, în timp ce tu eşti în suferinţă şi pierzare! Să vezi atâţia bucurându-se şi cântând din
inimă, în timp ce tu nu ai decât motive de regret în inima ta şi să urli de durere sufletească! Cum
poţi să stai liniştit chiar şi o clipă aflându-te într-o astfel de stare? Nu sunt sufletele voastre la fel de
preţioase ca şi sufletele celor ce locuiesc în Suffield (o localitate învecinată – n.n.), unde se întorc
pe zi ce trece tot mai mulţi la Hristos?
Nu sunt oare mulţi aici care au trăit îndelungat pe pământ, dar care nu sunt azi născuţi din nou şi
astfel ei sunt străini casei lui Israel; care nu au făcut nimic altceva de când s-au născut decât să îşi
strângă comori de mânie pentru ziua mâniei lui Dumnezeu? O, domnilor, situaţia în care voi vă
găsiţi acum este în mod special foarte periculoasă. Vina voastră şi împietrirea inimilor vă sunt foarte
mari. Nu vedeţi cum persoane de vârsta voastră mor şi sunt pierdute, în mijlocul vremurilor
remarcabile de milă şi libertate de la Dumnezeu? Este nevoie să vă examinaţi pe voi înşivă şi să vă
treziţi complet din somn, pentru că nu veţi putea suporta furia şi mânia Dumnezeului infinit.
Iar voi, tineri şi tinere, veţi neglija voi oare această preţioasă vârstă de care vă bucuraţi acum, când
atât de mulţi alţii renunţă la toate deşertăciunile tinereşti şi vin la Hristos? Voi aveţi în mod special o
oportunitate extraordinară acum. Dar dacă o veţi neglija, în curând se va întâmpla cu voi la fel ca şi
cu alte persoane care şi-au cheltuit în păcat toate aceste zile preţioase ale tinereţii, iar acum au
ajuns într-o stare înfricoşătoare de orbire şi împietrire spirituală.
Iar voi, copiilor care nu sunteţi convertiţi, nu ştiţi voi oare că veţi merge în iad să suferiţi mânia
îngrozitoare a acelui Dumnezeu care este acum mânios pe voi zi şi noapte? Vă veţi mulţumi voi să
fiţi copii ai satanei, când atâţia alţi copii de pe pământ sunt convertiţi şi devin copiii sfinţi şi fericiţi ai
Regelui regilor?
pag 11
Şi fie ca oricare dintre voi este încă fără Hristos şi atârnând deasupra gropii iadului, fie că este
bătrân sau bătrână, în floarea vârstei, tânăr ori copilaş, să ia în seamă acum chemarea răsunătoare
a Cuvântului şi a providenţei lui Dumnezeu.
Acest an al îndurării Domnului, această zi de mare favoare pentru unii, va fi fără îndoială o zi de
răzbunare extraordinară pentru alţii. Inimile oamenilor se împietresc şi vina lor creşte într-o zi ca
aceasta dacă ei îşi neglijează sufletele Şi nu a fost niciodată un pericol atât de mare pentru astfel de
persoane decât să fie abandonate în împietrirea inimii lor şi în orbirea minţii lor. Dumnezeu pare că
acum Îşi adună în grabă pe aleşii Săi din toate colţurile pământului, şi probabil cea mai mare parte a
adulţilor care vor fi salvaţi dintotdeauna, vor fi salvaţi într-un timp foarte scurt. Şi aceasta are ca
rezultat o mare revărsare a Duhului, ca în zilele apostolilor pentru evrei. Cei aleşi vor fi mântuiţi, iar
ceilalţi vor fi orbiţi. Dacă aceasta din urmă este situaţia voastră, veţi fi chiar în această zi blestemaţi
pentru veşnicie, şi veţi blestema ziua când aţi fost născuţi să vedeţi în zadar o astfel de vreme a
revărsării Duhului lui Dumnezeu. Şi vă veţi dori să fi murit şi să fi mers în iad fără a vedea această zi.
Acum fără îndoială că este ca şi în zilele lui Ioan Botezătorul, cu securea înfiptă în mod extraordinar
la rădăcina pomilor. Şi orice copac care nu aduce roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc.
De aceea, fiecare dintre voi care sunteţi departe de Hristos acum, treziţi-vă şi fugiţi de mânia care
va veni. Mânia Dumnezeului atotputernic atârnă acum fără îndoială peste o mare parte din această
adunare: fiecare dintre voi să fugă din Sodoma. Grăbiţi-vă şi scăpaţi-vă vieţile, scăpaţi la munţi, ca
să nu pieriţi [Geneza 19:17].
Traducere asigurată de Ministerul Afacerilor Eterne, utilizând versiunea din limba engleză „Sinners in the hands
of an angry God”, aflată în domeniu public.
Toate drepturile privind ediţia în limba română sunt rezervate. Reproducerea fără acordul scris prealabil al
WDJD România este interzisă. Transmiterea pe cale electronică sau tipărită este permisă numai dacă este făcută
gratuit, fără scopuri comerciale şi dacă este făcută cu scopul înaintării Evangheliei. Este interzisă utilizarea ca
material oferit cu titlu de bonus în cadrul campaniilor promoţionale pentru alte produse. Pentru detalii, vă
rugăm să ne contactaţi la adresa de mai jos.
WDJD România, OP 12, CP 40, Bucureşti 1, ROMÂNIA; Email: contact@wdjd.ro; web: http://www.wdjd.ro

Published in: on Februarie 10, 2010 at 9:44 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://calvinisti.wordpress.com/2010/02/10/pacato%c8%99i-in-mana-unui-dumnezeu-manios-de-jonathan-edwards/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: