Incertitudini de Potoroaca Agnia

INCERTITUDINI…

incertitudini

Doamne, am obosit de-atâtea căutări…

Am scotocit al lumilor pustiu,

Sperând că n-am să mor fără să ştiu!

Dar am, la fel de multe întrebări…

.

Întreaga-mi viaţă, dezorientată,

Se zbate în al neştiinţei chin…

Şi mor, cu fiecare pas câte puţin,

Fiindcă alerg, pe mii de căi odată!

.

Nu mai disting realităţi şi basme…

Cu viaţa aş plăti lucrul dorit!

Ca mâine să-l arunc, dezamăgit,

Realizând că am râvnit fantasme!

.

Sunt orişiunde îngrădit mereu

De-atâţia, care seamănă cu mine,

Dar totuşi, sunt întruchipări străine…

Cu milioane-alături, sunt doar eu!

.

Mă apăr de iluzii cu avânt,

Şi sunt în faţa lor de neclintit.

Până-n final, cu trupul istovit,

Mă prăbuşesc… Şi singur m-am înfrânt!

.

Nu ştiu nici cine sunt, nici unde merg…

Cu toate astea, mi-e nesuferit

Să-mi fie numele batjocorit.

Spre nicăieri mă-ndrept, dar tot alerg!

.

Aş vrea să ştiu ce nimenea nu ştie…

Aş vrea să pot ce nu-mi este pretins!

Şi, m-am obişnuit să fiu învins…

Prin toate mă complac în nebunie!

.

Mă îngrozesc cu teamă şi dezgust

În faţa unor lucruri nepermise,

În şiruri fără cap ce sunt cuprinse…

Dar, îmi sugrum regretul, şi-apoi gust!

.

Doamne, să Te ascult atât de des, nu pot!

Dacă întâiul om eram, şi mi-ai fi zis

Să nu m-ating de pomul interzis,

Poate că eu… l-aş fi mâncat pe tot!

.

Doresc cu orice preţ înţelepciune,

Şi o vânez în lucruri de nimic…

Că am cunoaştere să pot să zic!

Dar văd, cum totul e… deşertăciune!

.

Adun mai mult, prin orişice trăire,

Un alt „De ce?” atâtor mari dileme…

Şi caut rezolvări pentru probleme

Ce nu îşi au răspuns în omenire!

.

Decid să nu mai fiu subiectiv,

Împrejurări şi fapte când dezleg,

Dar tot cu mintea mea le înţeleg…

Şi cred că totul este relativ!

.

Azi sunt un om, şi nu sunt ipocrit!

Dar stări şi sentimente poate mor

Şi altele renasc în locul lor,

Iar mâine, sunt cu totul diferit!

.

Dar, răzvrătitu-mi cuget, n-a putut

Să îşi accepte latura-i finită,

Şi conştiinţa mea, nestăpânită,

Râvneşte adevărul absolut!

.

Mereu Te rog să-mi spui ce pot să fiu,

Şi calea Ta s-o văd mai desluşit…

Când Tu, exact opusul l-ai dorit:

Să cred, să Te urmez, fără să ştiu!

.

Doamne, alerg în zări, departe după Tine…

Şi aş străbate-ntregul infinit,

Doar ca să ştiu pe veci că Te-am găsit,

Dar Doamne, Tu eşti lângă mine!

.

Mă torturez cu întrebări prea grele,

Când fug după soluţii, în ascuns…

Şi cred că am găsit doar un răspuns:

Cu Tine, pot trăi şi fără ele!

AMIN

Publicat on Decembrie 5, 2008 at 10:08 pm  Comments (3)  

The URI to TrackBack this entry is: https://calvinisti.wordpress.com/incertitudini-de-potoroaca-agnia/trackback/

RSS feed for comments on this post.

3 comentariiLasă un comentariu

  1. M-a binecuvantat! si intr-adevar cat de mult din viata noastra este doar goana dupa vant, cand adevarul ne priveste-n fata!

  2. Bravo.O adevarata binecuvantare.Tine-o tot asa.gicuvali

  3. Pace frate.Si eu sunt unul care cred doctrinele harului.Asi vrea se discutam pe messenger.Adresa mea aurelomnou@yahoo.com.Pace.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: