Exercițiu de imaginație

Ți-ai imaginat vreodată…

Cine ar fi Mesia, Isus, Fiul Lui Dumnezeu,

dacă s-ar fi întrupat, nu acum 2000 de ani,

într-o iesle și trâind în Palestina îndepărtată,

ci în zilele noastre…

.

Să fie primul copil al unei familii comune,

în care mama e casnică și tatăl zugrav,

cu vreo încă 6 frați mai mici

și locuind într-un apartament

semidecomandat.

.

Să nu aibă diplomă de doctorat sau poate…

Nici liceul să nu-l fi terminat, din cauză ca a trebui să lucreze

pe un salariu aproape mic,

în amenajari interioare, reparații

sau construcții.

.

Ce-ai zice dacă într-o zi, acest

muncitor de rând

ar începe să colinde străzile orașului tău,

făcând diferite miracole și vorbind ca și cum

le-ar ști pe toate…

.

Dar ce ai spune dacă, o soră sau vreun frate de-al său

a fost cu tine în clasă.

Și îi cunoști familia de mic.

Iar într-o zi, acest frate zidar al lor ar declara

că El e Dumnezeu!

.

Sau cum ai reacționa dacă,

în timp ce participi conștiincios la serviciul religios

din biserica ta, acest pretins Mesia ar da buzna

și ar împrăștia cu un bici tot comerțul

cu „lucruri creștine”…

.

Iar liderii bisericii tale, bineînțeles,

l-ar admonesta! Mustrându-l public pentru fapta lui nesăbuită.

Iar el, tot public, folosind cuvântul acela interzis, să le spună,

spre consternarea tuturor sfinților, că ei sunt

fiii dracului!

.

Și-apoi, în ziua următoare, să-l vezi

stând de vorbă la colț de stradă cu prostituata aceea ieftină

pe care o știe tot orașul! Și să-i mai și zâmbească.

Iar apoi, cu altă ocazie, ea să-i sărute picioarele

și să le îmbrațișeze.

.

Dar cum ar fi dacă ai afla într-o zi că

tot acest… om-Dumnezeu

este prieten apropiat cu fostul tău patron,

care s-a purtat cu tine ca un câine

și te-a concediat.

.

Ba chiar că, uneori,

iau masa împreună! Și mai au și alți musafiri,

de aceeași speță! Avocatul care l-a înșelat pe prietenul tău

și medicul care întotdeauna

ia mită.

.

Dar cum ar fi să-l vezi chiar tu, homo religiosus,

într-o duminică dimineața, în timp ce îți potrivești

cravata pentru biserică,

să-l vezi că muncește de zor ca să schimbe

geamul spart al unui vecin.

.

Dar dacă, să zicem, din cauza minunilor pe care le face

tu l-ai simpatiza.

Dar cănd te-ai duce la biserică,

liderii tăi te-ar asigura că este un eretic

și un magician șmecher!

.

Sau poate într-o zi, te-ai decide să mergi

tu însuți la el. Să știi el cam ce crede despre tine…

Și el nu s-ar arăta atât de entuziasmat că are un nou prozelit.

Ba chiar ți-ar spune să vinzi tot ce ai

și să dai săracilor.

.

Iar mai târziu, ai auzi la televizor că acest Isus

a fost arestat și apoi condamnat la pedeapsa capitală.

Iar un om te-ar opri pe stradă într-o zi, să-ți spună

că tot ce trebuie să faci e sa crezi că acest zidar/zugrav/constructor

a fost… însuși Dumnezeu!

.

Probabil nu e un Mesia la care te-ai așteptat.

L-ai fi văzut mai degrabă… țeapăn în costumul lui,

în spatele unui amvon impunător. Având și doctorat și PhD

și toate cele. Sau dacă nu, l-ai fi văzut

măcar în cor…

.

Sau, în orice caz,

un membru mai onorabil din biserică.

Care să nu miroase a transpirație

și să-ți zâmbească prietenos de fiecare dată

când dai mâna cu el.

.

Dacă nu ți-ai imaginat niciodată cine ar fi fost Mesia, Isus, Fiul Lui Dumnezeu,

dacă s-ar fi întrupat acum, poate că ar fi timpul să o faci…

Și vei realiza, că nu fost ușor atunci, cum nu e nici acum, să crezi

că un astfel de om ar putea fi Dumnezeul „închis într-o cutie”

din imaginația ta.

.

Cum ar fi fost Isus e un lucru important de știut!

La fel cum e și faptul de a ști cum El nu ar fi fost…

Căci mai ales El n-ar fi fost… religios!

Adică nu în felul în care înțeleg oamenii azi religiozitatea,

la fel cum o înțelegeau și fariseii…

.

Singura modalitate de a-ți imagina

cum ar fi fost Isus astazi, este s-o faci privind la cum a fost El atunci!

Și cât de surprinși au fost acei oameni de aceasta.

Iar când vei realiza cum a fost El și cum a fost viața Lui,

e imposibil să nu fi surprins…

(de Agnia P.)

Tot in aceeasi idee, va recomand sa meditati la versurile acestei melodii. Oare cand va veni Fiul Omului va gasi El credinta pe pamant…?

Reclame
Published in: on Ianuarie 26, 2010 at 10:54 am  Comments (21)  

Ce este evanghelia?

In Timp ce am vorbit cu multi evanghelici, in special tineri, am realizat ca majoritatea dintre ei nu stiu ce este Evanghelia. Am promis unei colege ca ii voi trimite un material pe aceasta tema si apoi m-am gandit ca ar folosi mai multora sa inteleaga ce este si cum poate fi comunicata Evanghelia in mod corect si eficient. Acesta va fi un articol mai lung cu multe videouri si materiale de la diferiti autori crestini care sa ofere o privire de ansamblu asupra acestei teme.

Vom incepe prin a spune ceea ce Evanghelia nu este. In aceasta scop, postez acest material intitulat ‘Evanghelia lui Satan’ de Arthur Pink gasita pe site-ul : http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/Evanghelia_lui_Satan%5B1%5D.har.htm

Evanghelia lui Satan    de Arthur W. Pink

Satan este un falsificator neintrecut. Asa cum am vazut, Diavolul este acum foarte activ in lucrul sau pe acelasi teren in care Domnul a semanat samanta buna. El cauta sa previna cresterea graului prin semanarea unei alte plante, neghina, care, in aparenta, se aseamana indeaproape cu graul. Intr-un cuvant, printr-un proces de imitare, el are ca scop neutralizarea Cuvantului lui Cristos. Astfel, asa cum Cristos are o Evanghelie, si Satan are o evanghelie, aceasta din urma fiind o imitatie sireata a celei dintai. Asa de bine seamana evanghelia lui Satan cu cealalta, incat multimi de nemantuiti sunt inselati de ea.

La aceasta evanghelie a lui Satan se refera apostolul atunci cand spune galatenilor: „Ma mir ca treceti asa de repede dela Cel ce v-a chemat prin harul lui Cristos, la o alta Evanghelie. Nu doar ca este o alta Evanghelie; dar sunt unii oameni cari va tulbura, si voiesc sa rastoarne Evanghelia lui Cristos” (Galateni 1:6, 7). Aceasta evanghelie falsa se vestea chiar in zilele apostolului, iar un blestem groaznic a fost rostit asupra acelora care o predicau. Apostolul continua: „Dar chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie, deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie anatema” (vs.8). Cu ajutorul lui Dumnezeu vom incerca acum sa expunem, sau, mai bine zis, sa demascam aceasta evanghelie falsa.

Evanghelia lui Satan nu este un sistem de principii revolutionare si nici un program al anarhiei. Nu promoveaza conflictele si razboaiele, ci scopul ei este pacea si unitatea. Nu cauta sa invrajbeasca pe mama impotriva fiicei ei si nici pe tata impotriva fiului sau, ci incurajeaza un spirit de fraternitate in care intreaga rasa umana este privita ca o mare familie. Nu cauta sa tarasca in jos omul firesc, ci sa-l imbunatateasca si sa-l ridice. Promoveaza educarea, cultivarea si apeleaza la „ce este mai bun in noi.” Doreste sa faca din aceasta lume un habitat asa de confortabil si placut, incat sa nu fie simtite nici absenta lui Cristos si nici nevoia de Dumnezeu. Incearca sa-l preocupe pe om asa de mult cu lumea aceasta astfel incat el sa nu mai aibe nici timp, nici inclinatie pentru lumea care va veni. Promoveaza principiile sacrificiului de sine, caritatii si bunavointei, ne invata sa traim pentru binele altora si sa aratam bunatate tuturor. Apeleaza mult la mintea fireasca si este populara in randul maselor fiindca ignora grava realitate ca prin natura lui, omul este o fiinta cazuta, instrainat de viata care vine de la Dumnezeu, mort in greseli, in pacate si avand ca singura nadejde nasterea din nou.

In contrast cu Evanghelia lui Cristos, cea a lui Satan ii invata pe oameni mantuirea prin fapte. Sugereaza in mod repetat justificarea inaintea lui Dumnezeu pe baza meritelor umane. Fraza sa sacra este: „Fii bun si fa binele,” nerecunoscand faptul ca in fire nu locuieste nici un lucru bun. Predica mantuirea pe baza caracterului, inversand ordinea Cuvantului lui Dumnezeu – caracterul este o roada a mantuirii. Variatele sale ramificatii si organizatii sunt nenumarate. Cumpatare, miscarile Reformei, „Ligile socialiste crestine,” societati de cultura etica, „Congrese de pace,” cu toate sunt angajate (poate inconstient) in proclamarea acestei evanghelii a lui Satan – evanghelia mantuirii prin fapte. Gandirea pozitiva il substituie pe Cristos; puritatea sociala in loc de regenerarea individuala; politica si filosofie in loc de doctrina si evlavie. Cultivarea omului vechi este considerata mai practica decat crearea omului nou in Cristos Isus; se cauta pacea universala, dar nu si interventia  si intoarcerea Domnului pacii.

Apostolii lui Satan nu sunt proprietari de baruri sau proxeneti, ci in marea lor majoritate sunt lucratori ordinati. Mii dintre cei care vorbesc de la amvoanele noastre moderne nu mai sunt implicati in prezentarea adevarurilor fundamentale ale credintei crestine ci au respins adevarul si au acordat atentie unei nascociri. In loc sa amplifice enormitatea pacatului si sa arate consecintele sale vesnice, ei il minimizeaza, afirmand ca acesta este doar nestiinta sau absenta binelui. In loc de a-si avertiza ascultatorii sa „fuga de mania viitoare,” ei Il fac pe Dumnezeu mincinos, afirmand ca El este prea iubitor si milostiv sa trimita vreuna din propriile Sale fapturi la chin vesnic.

In loc de a afirma ca „fara varsare de sange nu este iertare,” ei Il prezinta pe Cristos ca pe marele Exemplu, indemnandu-si urmasii sa „calce pe urmele Lui.” Trebuie spus despre ei caci „intrucat n-au cunoscut neprihanirea, pe care o da Dumnezeu, au cautat sa-si puna inainte o neprihanire a lor insisi, si nu s-au supus astfel neprihanirii, pe care o da Dumnezeu” (Romani 10:3). Mesajul lor poate suna foarte plauzibil, iar ei pot parea demni de lauda, dar totusi, despre ei citim astfel: „Oamenii acestia sunt niste apostoli mincinosi, niste lucratori inselatori, cari se prefac in (imita) apostoli ai lui Cristos. Si nu este de mirare, caci chiar Satana se preface intr-un inger de lumina. Nu este mare lucru (ceva de mirat) dar, daca si slujitorii lui se prefac in slujitori ai neprihanirii. Sfarsitul lor va fi dupa faptele lor” (2 Corinteni 11:13-15).

Nu doar ca astazi, sute de biserici nu au un lider care sa declare cu credinciosie tot sfatul lui Dumnezeu si sa prezinte calea Sa de mantuire, ci trebuie sa intampinam si realitatea ca este foarte putin probabil ca oamenii din aceste biserici sa invete ei singuri Adevarul. Altarul familiei, unde se obisnuia sa se citeasca un pasaj din Cuvantul lui Dumnezeu in fiecare zi, acum, chiar si in casele crestinilor obisnuiti este ceva care tine de trecut. Biblia nu este explicata de la amvon si nu este citita din banca. Cerintele acestei epoci ale vitezei sunt asa de numeroase ca majoritatea oamenilor au putin timp si chiar si mai putina inclinatie sa se pregateasca pentru intalnirea lor cu Dumnezeu. De aici, cei mai multi care sunt prea  nepasatori pentru a cerceta ei insisi sunt lasati in voia acelora pe care ii platesc sa cerceteze pentru ei; dintre acestia, multi le tradeaza increderea, studiind si predicand probleme econo-mice si sociale mai degraba decat Profetiile lui Dumnezeu. . .

Dar tu, cititorule, unde te afli? Te afli pe calea „care pare dreapta,” dar care are ca sfarsit moartea, sau esti pe Calea Ingusta care duce la viata? Ai parasit cu adevarat calea cea larga care duce la moarte? A creat dragostea de Cristos ura si oroare pentru tot ce nu-I este placut Lui? Doresti tu ca El sa „imparateasca” peste tine (Luca 19:14)? Te bazezi tu in intregime pe neprihanirea si sangele Lui pentru primirea ta inaintea lui Dumnezeu? . . .

O forma si mai amagitoare a evangheliei lui Satan este sa determine predicatorii sa prezinte jertfa ispasitoare a lui Cristos si apoi sa spuna ascultatorilor lor ca tot ceea ce cere Dumnezeu de la ei este sa „creada in Fiul Sau.” Astfel, mii de suflete nepocaite sunt amagite sa creada ca au fost mantuiti. Dar Cristos a spus: „Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel” (Luca 13:3). A te „pocai” inseamna a-ti uri pacatul, sa iti para rau ca l-ai comis, sa renunti la el. Acesta este rezultatul lucrarii Duhului care frange inima inaintea lui Dumnezeu. Nimic in afara de o inima franta nu poate avea credinta mantuitoare in Domnul Isus Cristos.

Repet, mii sunt inselati in presupunerea ca ei l-au „acceptat pe Cristos” ca „Mantuitor personal” dar nu L-au primit intai ca si DOMN. Fiul lui Dumnezeu nu a venit sa mantuiasca oamenii in pacatele lor, ci „de pacatele lor” (Matei 1:21). A fi mantuit de pacat inseamna a fi mantuit de ignoranta si dispretul fata de autoritatea lui Dumnezeu, inseamna abandonarea cursul propriei tale vointe si placeri, inseamna sa „ne lasam de caile noastre” (Isaia 55:7). Inseamna predarea in fata autoritatii lui Dumnezeu, cedarea in fata stapanirii Sale, lepadarea de sine pentru a fi condusi de El. Acela care nu a luat niciodata „jugul” lui Cristos asupra lui, care nu cauta cu adevarat si cu sarguinta sa-I fi placut Lui in toate detaliile vietii sale, dar care totusi presupune ca se „bazeaza pe lucrarea desavarsita a lui Cristos” este inselat de Diavolul.

In capitolul sapte din Matei, exista doua pasaje care ne redau rezultatele aproximative atat a Evangheliei lui Cristos, cat si a imitatiei Diavolului. Primul, in versetele 13,14: „Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla.” Al doilea in versetele 22 si 23: „Multi Imi vor zice in ziua aceea: ,Doamne, Doamne! N-am proorocit (predicat) noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?’ Atunci le voi spune curat: ,Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va dela Mine, voi toti cari lucrati faradelege.’” Da, cititorule, este posibil sa lucram in Numele lui Cristos, si chiar sa predicam in Numele Lui, si desi lumea ne cunoaste si biserica ne cunoaste, totusi sa fim necunoscuti pentru Domnul! Cat de necesar este, deci, sa vedem unde ne aflam cu adevarat; sa ne cercetam pe noi insine sa vedem daca suntem in credinta; sa ne punem sub lumina Cuvintului lui Dumnezeu, sa vedem daca nu cumva suntem inselati de subtilul nostru dusman; sa aflam daca ne zidim casa pe nisip, sau ea este ridicata pe stanca numita Isus Cristos. Fie ca Duhul Sfant sa ne cerceteze inimile, sa ne franga vointele, sa nimiceasca vrajmasia noastra fata de Dumnezeu, sa lucreze in noi o pocainta adevarata si adanca si sa ne indrepte privirile spre Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii.

De asemenea ea nu este evanghelia prosperitatii care nu este de fapt nici o evanghelie, si de aceea nici nu ar trebui tratata aici pe larg ci doar voi pune un video pe tema asta:


Deci ce este de fapt Evanghelia, daca am inteles ce nu este ea?


Raspunsuri de la diferiti predicatori pe care eu cred ca se merita sa ii asculti:


– Piper


Matt Chandler

C.J. Mahaney


R.C. Sproul

Paul Washer

Aici marturia sotiei:

Esti tu sigur ca ai crezut Evanghelia si nu o caricatura a ei? Esti tu sigur ca ai viata vesnica si nu ai fost inselat de diavol?

Testeaza-te!!!


Incheiere: Vreau sa va incurajez dupa ce ati ascultat sau citit acest articol. Nu vreau sa credeti ca este atat de complicat sau atat de  greu incat ar fi mai bine sa nu iti bati capul cu Evanghelia. De aceea vreau sa va incurajez sa predicati evanghelia din cel putin 3 motive:

1. Dumnezeu porunceste asta. Matei capitolul 28: 19,20.          Faptele apostolilor capitolul 17:30

2. Asta ii aduce cel mai mult glorie lui Dumnezeu. In Evanghelie este revelata natura Sa minunata.

Din nou Piper:

3. Acesta este cel mai bun lucru pe care il puteti face pt crestini dar in special pt necrestini.

Aici va trimit din nou la Piper:

Cum sa comunici evanghelia intr-un mod eficient?

In continuare voi pune si un material despre grozavia inselarii in privinta Evangheliei, luat de pe site-ul urmator: http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/murind%20inselat.ev.htm

Murind inselat de Milburn Cockrell

Multi oameni se tin de obiceiurile lor rele pana cand Satan ii taraste in mormantul lor.

„Nu orisicine-Mi zice: ,Doamne, Doamne!’ va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.  Multi Imi vor zice in ziua aceea: ,Doamne, Doamne! N-am proorocit noi in Numele Tau?  N-am scos noi draci in Numele Tau?  Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?’  Atunci le voi spune curat: ,Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege’” (Matei 7:21-23).

In versetele dinaintea acestui text, Cristos ne avertizeaza cu privire la profetii falsi (Matei 7:15-20).  Exista o legatura intre textul meu si versetele precedente.  Un profet fals spune minciuni pretinzand ca spune adevarul.  El predica mantuirea prin faptele bune, botezul cu apa, membralitatea intr-o biserica, semnarea unui cartonas dupa luarea unei decizii, staruinta si rugaciunile pline de sentiment.  Acesti falsi profeti sunt urmati de milioane de oameni spre ruina lor vesnica.

Omul, prin natura sa, este o fiinta religioasa.  Nu conteaza cat de sarac poate fi in cunoastere si grad de civilizatie, el in general se gaseste in posesia unui crez, a unui altar si a unui dumnezeu.  Mii si mii de asemenea oameni religiosi au fost indusi in eroare de profetii falsi.  Ei sunt religiosi, dar pierduti, pentru ca religia nu inseamna regenerare, si a marturisi ca esti mantuit nu este acelasi lucru cu a fi mantuit.  Multi se asteapta sa mearga in ceruri si vor fi dezamagiti.  Un om poate sa mearga in iad trecand aproape de portile cerului.

A spune, dar a nu face

Nu orisicine-Mi zice: ,Doamne, Doamne’ va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri” (Matei 7:21).  Aceste cuvinte implica faptul ca aceia care nu Il recunosc pe Cristos ca Domn si Invatator nu pot fi nici macar considerati ca fiind pe calea catre cer.  Chiar unii dintre cei care il recunosc pe Cristos ca Invatator si Salvator vor fi exclusi din Imparatia cerurilor, fiindca niciodata nu au experimentat harul lui Dumnezeu in vietile lor.  Doar aceia care cu adevarat fac voia Tatalui vor fi in final mantuiti pentru vecie.

Cineva poate dori sa fie considerat crestin, sa fie acceptat printre oameni ca urmas a lui Cristos, si totusi sa nu aiba dragoste reala pentru Cristos si cauza Sa.  Ascultarea ceruta aici nu este doar supunerea vizibila fata de legea lui Dumnezeu, nici nu este simpla supunere fata de randuielile Evangheliei.  Credinta in Cristos pentru viata si mantuire este sursa intregii ascultari adevarate fara de care nimic nu este primit de Dumnezeu.  Isus Cristos a spus: ,,Voia Tatalui meu este ca oricine vede pe Fiul, si crede in El, sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi” (Ioan 6:40).  1 Ioan 3:23 spune: „Si porunca Lui este sa credem in Numele Fiului Sau Isus Cristos.” Marturisirea nu inlocuieste ascultarea.  Anticristul spune: „Doamne, Doamne.”  Ipocritii spun: „Doamne, Doamne.”  A-L numi pe Cristos Domn, dar ignorand vointa Sa, inseamna a-ti bate joc de El (Luca 6:46).  Datorita credintei in El si a dragostei pentru El, noi trebuie sa facem ceea ce El ne cere si sa ascultam poruncile Lui.  Tot ce e in afara voii lui Dumnezeu, nu este decat „Doamne, Doamne”.  Tit 1:16 spune: „Ei se lauda caci cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Il tagaduiesc, caci sunt o scarba: nesupusi, si netrebnici pentru orice fapta buna.” Fie ca noi sa ne ferim de o marturisire de credinta formala in Cristos.  Sa nu isi imagineze cineva ca zideste pe temelia incercata pentru ca aude cuvintele lui Cristos, dar nu se supune lor.  Evrei 5:9 ne spune ca Isus Cristos este „pentru toti cei ce-L asculta, urzitorul unei mantuiri vesnice”.

Scuzele ipocritilor

„Multi Imi vor zice in ziua aceea: ,Doamne, Doamne!  N-am proorocit noi in Numele Tau?  N-am scos noi draci in Numele Tau?  Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?’” (Matei 7:22).

Ce inseamna „in ziua aceea”?  Cu siguranta inseamna Ziua Judecatii cand oamenii vor sta in fata lui Cristos, Judecatorul cel drept al intregului pamant.  Acest text afirma clar ca Isus Cristos isi rezerva dreptul de a fi judecatorul celor vii si celor morti.  El este viitorul judecator al lumii; „in ziua aceea”, cand mormintele se vor deschide si oamenii vor sta inaintea lui Dumnezeu,  „in ziua aceea”, cand dispretuitul Galilean va aparea in toata gloria Sa pe marele tron alb –  Ziua Judecatii este ziua spre care toate celelalte zile au indicat, al carei soare nu mai apune, si al carei eveniment nu va mai fi niciodata inversat sau uitat – „in ziua aceea”, cand cartile sunt deschise inaintea scaunului de judecata, cand orice plangere si orice murmur sunt reduse la tacere si orice scuza este alungata.  Toate celelalte zile sunt nimic in comparatie cu aceasta zi!

Unii din cei ce au murit inselati vor invoca faptul ca ei au proorocit in Numele lui Cristos: „Multi Imi vor zice in ziua aceea: ,Doamne, Doamne!  N-am proorocit noi in Numele Tau?’” Acei asa-zisi crestini vor vorbi despre un eveniment istoric din trecut.  A prooroci inseamna fie sa prezici viitorul, fie sa predici Cuvantul in public (Romani 12:6; 1 Corinteni 13:9; 14:1-5).  Ei se prefac ca predica in Numele lui Isus si ca au autoritate de la El.  Isus Cristos a spus in Apocalipsa 2:2 despre „cei ce zic ca sunt apostoli si nu sunt”. Corintenilor, apostolul Pavel le scrie: „Oamenii acestia sunt niste apostoli mincinosi, niste lucratori inselatori, care se prefac in apostoli ai lui Cristos.  Si nu este de mirare, caci chiar Satana se preface intr-un inger de lumina.  Nu este mare lucru dar, daca si slujitorii lui se prefac in slujitori ai neprihanirii.  Sfarsitul lor va fi dupa faptele lor” (2 Corinteni 11:13-15).

Poate un om sa prooroceasca si sa fie un prooroc fals?  Balaam si Caiafa, ambii au rostit proorocii adevarate, dar nici unul dintre acesti doi oameni nu a experimentat harul.  Este posibil pentru un om sa spuna adevarul in timp ce traieste o minciuna.  Cineva poate sustine adevarul in nedreptate, fiind un prooroc fals.  Este posibil ca un om sa fie predicator, sa aiba talent ca orator, sa dea sfaturi bune, sa aiba oarecare succes exterior, sa scrie carti bune, sa se roage rugaciuni lungi, sa pastoreasca vreo biserica, sa tina servicii de „trezire”, si inca sa fie „plin de fiere amara, si in lanturile faradelegii” (Fapte 8:23).  El poate pretinde ca-i ajuta pe altii pe calea catre cer, dar el nu ajunge acolo.  Potrivit lui Isus Cristos, mii de asemenea oameni vor muri inselati.

Altii vor pretinde ca au fost exorcisti: „N-am scos noi draci in Numele Tau?” Au existat oameni care in timpul Noului Testament, scoteau draci, dar nu Il urmau pe Cristos (Marcu 9:38) si nu aveau credinta in Cristos (Matei 12:27).  Acesti oameni foloseau numele lui Cristos in formule de exorcizare (Fapte 19:13-14).  Un om poate scoate un demon, fiind el insusi un demon care va fi aruncat in iazul de foc.  Si Iuda ar fi putut scoate draci in numele lui Cristos.

Altii vor pretinde ca au facut multe minuni: „N-am facut noi multe minuni in Numele Tau?” Ei vor spune in fata scaunului de judecata al lui Dumnezeu: „Noi am vorbit in limbi, am mutat munti, am baut otrava si am vindecat tot felul de boli.  Noi am scris comentarii despre cartile Bibliei.  Noi i-am ajutat pe saracii si nevoiasii lumii.  Noi am promovat principii morale in comunitatea noastra si am trait cat am putut de corect.”  Cristos nu contesta pretentia lor, aceea ca ar fi facut multe fapte minunate.  Dar toti cei care asteapta sa ajunga in cer datorita faptelor lor bune, vor muri inselati de Diavol.

Potrivit lui Isus Cristos, singurii oameni care invoca faptele lor bune pentru mantuire la judecata, sunt acei ce mor inselati.  Ei pun tot accentul pe ce au facut ei in numele lui Cristos, si nu spun nimic despre lucrarea Lui.  Ei nu spun nici macar un cuvant despre ceea ce a facut si a suferit Cristos.  In predica de pe munte, cuvintele lui Cristos clarifica faptul ca nu exista mantuire in nici un fel de fapte bune – nici chiar in predicare sau in scoaterea demonilor!  Multi sunt inselati crezand ca ei vor merge in cer din cauza unei reputatii bune intre oamenii religiosi, dand bani la biserica si fiind membri intr-o biserica cu nume biblic.  Este o eroare ce distruge sufletul, a-ti imagina ca aceste fapte bune pot fi ispasire pentru domnia poftelor trupesti, mandrie, atitudini lumesti si lipsa dragostei de Dumnezeu si de oameni.  Acesti oameni s-au inselat pe ei insisi, si vor pieri pentru eternitate cu o minciuna in mana lor dreapta!

Nu putem merita favorul lui Dumnezeu prin ceea ce facem.  Exista o tendinta comuna in om, aceea de a atasa ideea de merit conduitei sale religioase.  Milioane gandesc ca au obtinut favorul lui Dumnezeu prin integritatea lor sociala, prin faptele lor de binefacere si prin tinerea sarbatorilor.  Daca tu crezi aceasta, gresesti.  Daca tu ai fi sfant ca un inger si devotat ca un serafim, tu tot nu meriti un singur favor de la Dumnezeu.  Puterea prin care tu ai facut aceste fapte bune, influenta care te-a motivat pe tine sa le faci si timpul necesar pentru a le face vor fi fost ale Lui.  Ce merit ar putea fi pus pe seama faptelor tale?  Isus Cristos a spus: ,,Tot asa si voi, dupa ce veti face tot ce vi s-a poruncit, sa ziceti: ,Suntem niste robi netrebnici; am facut ce eram datori sa facem’” (Luca 17:10).  Cat de absurd este pentru un pacatos sa ataseze ideea meritelor la faptele lui!

Observati ca in proorocie, scoatere de demoni si facere de minuni ei apeleaza la Numele lui Isus, ca si cum adevarata unire intima cu Cristos ar fi sursa rugaciunilor si predicilor lor.  In realitate, ei pangaresc Numele lui Isus, folosindu-l doar ca un fel de formula magica.  Prin folosirea acestui Nume in predicile si rugaciunile lor, ei spera sa intre in cer.  Dar Domnul nostru clarifica in textul meu ca exista unii care poarta Numele lui Cristos, dar nu Il cunosc inca pe Cristos.

Judecata lui Cristos asupra ipocritilor

„Atunci le voi spune curat: ,Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege’” (Matei 7: 23).  Cei care mor inselati si-au facut un renume inaintea oamenilor in aceasta lume.  La judecata Isus Cristos va marturisi in fata oamenilor si a ingerilor adevarata lor stare.  Cristos, ca Dumnezeu omniscient, cunoaste adevaratul lor caracter si starea lor.  El a stiut ca ei sunt ipocriti.  El cunoaste ce au facut ei sub aparenta exterioara a religiozitatii.

Ce ar trebui sa intelegem noi din cuvintele lui Cristos, „Niciodata nu v-am cunoscut”? Cu siguranta acestea nu ne arata caci Cristos era in necunostinta de cauza – fata de noi, Dumnezeu poseda cunoastere nelimitata (Ioan 1:47- 49; 2:24, 25; 21:17).  De fapt, El cunostea martorii mincinosi asa de bine incat a fost complet justificat cand i-a condamnat la judecata.

Cuvantul „cunosc” inseamna o cunoastere a inimii, care implica dragoste care alege, prietenie si partasie.  Unii sunt cunoscuti de Dumnezeu cu dragoste si afectiune si cu intentia de a le face bine.  Sa privim la cateva versete din Biblie care dovedesc aceasta:  „Caci Domnul cunoaste calea celor neprihaniti” (Psalmul 1:6). ,,Domnul este bun, El este un loc de scapare in ziua necazului; si cunoaste pe cei ce se incred in El” (Naum 1:7). ,,Eu sunt Pastorul cel bun.  Eu Imi cunosc oile Mele, si ele Ma cunosc pe Mine” (Ioan 10:14). ,,Dar daca iubeste cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu” (1 Corinteni 8:3).  ,,Dar acum, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va mai intoarceti iarasi la acele invataturi incepatoare, slabe si saracacioase, carora vreti sa va supuneti din nou?” (Galateni 4:9).  ,,Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui” (2 Timotei 2:19).  Pe aceia pe care Dumnezeu ii cunoaste, El i-a cunoscut mai dinainte (Romani 8:29;  11:2; 1 Petru 1:2).

Cu alte cuvinte, El a spus: „Niciodata nu am avut nici un fel de dragoste sau afectiune pentru tine – niciodata nu am fost de acord cu tine sau cu comportamentul tau – niciodata nu te-am cunoscut pe tine ca dar ales si daruit Mie cu dragoste de Tatal – niciodata nu te-am cunoscut pe tine ca si oaie a Mea in legamantul harului – niciodata nu am murit pentru tine si nu te-am chemat prin harul Meu – niciodata nu te-am cunoscut pe tine slavind sangele si neprihanirea Mea – niciodata nu te-am cunoscut pe tine facand vreo fapta buna pentru gloria Mea.”  Ce cumplit este totusi sa nu fi recunoscut de Cristos, al carui zambet inseamna cer, si a carui posomorare este iad!

Cristos foloseste cuvantul „niciodata” in Matei 7:23 omorand doctrina caderii din har.  Cristos nu spune ca odata i-a cunoscut iar apoi i-a respins ca nefacand parte din poporul Sau – ca ei au fost botezati, iar apoi au cazut din har – ca ei au fost iertati odata, iar apoi au devenit apostati.  Mai degraba Isus Cristos spune ca El niciodata, in nici o vreme, nu i-a privit pe ei ca si crestini.  Oricare a fost talentul lor, minunile facute de ei, sperantele lor, bucuria lor prefacuta, viziunile lor, zelul lor si marturiile lor, Cristos nu i-a privit niciodata, in nici o vreme, ca ucenici adevarati.  Cei ce au murit inselati apar la judecata ca asa-zisi crestini, nu ca fosti crestini cazuti din har.  Aici avem cea mai tare dovada posibila ca adevaratii credinciosi nu cad din har.  Aceste cuvinte ale lui Cristos rezolva pentru totdeauna problema caderii din har, pentru toti cei ce cred cuvintele Domnului nostru.

Acesti ipocriti care au murit inselati sunt pentru totdeauna izgoniti din prezenta lui Cristos: „Departati-va de la Mine!” A te departa de Cristos este iadul iadurilor si inceputul  mizeriei pentru cei condamnati la iad.  Absenta recunoasterii lui Cristos, desi nu este reprezentata ca si cauza, totusi va implica exilarea de prezenta sa glorioasa.  „Ei vor avea ca pedeapsa o pierzare vesnica, de la fata Domnului si de la slava puterii Lui” (2 Tesaloniceni 1:9). „Apoi va zice celor de la stanga Lui: ,Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui!’ … Si acestia vor merge in pedeapsa vesnica” (Matei 25:41, 46).  Ce trist sa fi despartit de Cristos si mijlocirea Sa – sa cazi de pe culmea sperantei in adancimile chinului vesnic!

Motivul pentru care ei sunt izgoniti de la Cristos nu este pentru ca Dumnezeu nu i-a ales sau predestinat, ci pentru ca au lucrat faradelegea.  Cei nemantuiti in Scriptura sunt adesea numiti „lucratorii faradelegii” (Iov 31:3; Ps. 14:4; 36:12; 43:1; Isaia 32:6; Osea 6:8; Matei 23:28; Luca 13:27).  Toti cei care au murit inselati, ca Ahab in vechime, s-au vandut singuri „pentru ca sa faca ce este rau inaintea Domnului” (1 Imparati 21:25).

Acei ce pretind ca au facut multe fapte bune sunt de fapt lucratori ai nelegiuirii.  La judecata, Cristos le va smulge pieile de oaie descoperindu-i ca lupi rapitori. „Nebunii nu pot sa stea in preajma ochilor Tai; Tu urasti pe cei ce fac faradelegea” (Psalmul 5:5).

Milioane vor aparea la judecata pentru a descoperi ca faradelegea este ruina lor.  Presupusele lor fapte bune vor fi descoperite ca lucrari ale faradelegii facute pentru un motiv rau si cu o tinta rea.  Unii care au pretins a fi predicatori vor merge in jos pentru pierzare.  Unii care pretind ca au facut minuni vor descoperi ca au lucrat doar faradelege.  Cativa care au practicat scoaterea demonilor vor fi trimisi in iad cu demonii.  Un crez drept nu poate mantui.  „Si dracii cred…  si se infioara!” (Iacov 2:19).

Concluzie

1. Unii oameni mi-au spus de-a lungul anilor ca ei nu pot crede ca Dumnezeu va ingadui omului sa moara inselat.  Dar aceasta e o greseala.  Potrivit Domnului nostru Isus Cristos, milioane vor fi religiosi, dar pierduti.  Cu miile vor ajunge in iad crezand ca vor merge in ceruri.  O persoana care este inselata nu stie ca este inselata.  Esti tu inselat de Diavol?  Vei fi si tu printre cei ce vor muri inselati?

2. Paziti-va de falsele marturisiri de credinta, deoarece Cristos spune despre numarul celor inselati ca este mare.  Lucratorii faradelegii pot prooroci, scoate demoni, si pot face multe lucrari minunate.  Un om poate avea darul proorociei, poate avea multa cunostinta, poate intelege toate misterele, poate avea chiar credinta care muta muntii, si sa nu fie nimic altceva decat o arama sunatoare sau un chimval zanganitor (1 Corinteni 13:1-2).  Matthew Henry a spus: „Harul poate aduce un om in cer fara minuni, dar minunile nu vor aduce niciodata un om in cer fara har.”

3. Cel mai cumplit cuvant pe care Cristos l-a rostit vreodata ipocritilor este: „Departati-va de la Mine!” Ce cumplita separare!  Pentru cei uniti cu Cristos totul este cer, pentru cei separati de El totul este iad.

4. Exista astazi pe pamantul nostru si in tara noastra multi care pretind ca au darul proorociei, scoaterii de demoni, facerii de minuni.  Asa cum a prezis Cristos, ei vor face toate aceste lucruri doar in Numele lui Isus.  Ei vor predica doar in Numele lui Isus.  Ei boteaza doar in Numele lui Isus.  Ei vindeca bolile doar in Numele lui Isus.  Oricat de sinceri si onesti acesti oameni pot fi, ei vor muri inselati.

5. Tu Il cunosti pe Isus Cristos ca Domnul si Salvatorul tau?  A-l cunoaste pe El inseamna viata vesnica.  Ai simtit tu cu adevarat sangele Lui curatitor asupra sufletului tau patat de pacat?  Esti tu sigur ca cerul este casa ta?  Stii tu cu adevarat unde iti vei petrece vesnicia?  Te bazezi pe faptele tale, sau pe lucrarea desavarsita a lui Cristos de la Calvar, pentru a fi luat la cer?  In Ezechiel 18:30 Domnul spune: „Intoarceti-va si abateti-va de la toate faradelegile voastre, pentru ca sa nu va duca nelegiuirea la pieire.” Isus Cristos a spus: „Nevoiti-va sa intrati pe usa cea stramta.  Caci va spun, ca multi vor cauta sa intre, si nu vor putea” (Luca 13:24).

Traducere de Aurel Miclea jr.

Pentru Alex, cu dedicatie speciala 🙂

Madalin

Published in: on Ianuarie 18, 2010 at 12:50 pm  Comments (35)  

Raspunsuri la intrebarile sincere a lui Phileo

Am incercat in continuare sa raspund unui comentariu de pe blog, deoarece cred ca acest raspuns poate fi folositor si altora. Postez prima oara comentariul apoi raspunsul meu:

On ianuarie 3, 2010 at 6:25 am Phileo Said: |Editează

“Astept sa primesc si marturiile voastre, atat despre felul in care Domnul v-a scos din pacat (prima convertire), cat si despre felul in care ati ajuns calvinisti (a doua convertire caci se zice ca toti ne nastem din nou armianisti).”

Pentru tine care convertire este mai importanta? Lasi impresia ca convertirea la calvinism este mai importanta decat faptul ca Dumnezeu te-a scos din pacat si ai fost nascut din nou pe care o numesti eretica (Banuiesc ca arminianismul il consideri erezie).

Pentru mine prima convertire este inestimabil mai importanta. M-as bucura daca mult mai multi oameni ar fi nascuti din nou, chiar daca nu vor ajunge niciodata sa creada doctrinele harului, desi cred ca le-ar fi mult mai bine si mai usoara viata de credinta daca le-ar crede. Daca am lasat impresia de care vorbeai, si anume ca convertirea la calvinism este mai importanta decat regenerearea imi cer iertare, nu am vrut sa spun asta. Dar desi regenerarea este mai importanta, asta nu inseamna ca a avea o conceptie sanatoasa asupra lui Dumnezeu sau asupra Scripturii este un lucru mic, de neglijat.
Acum despre banuiala de care vorbesti, as vrea sa iti spun ca nu sunt asa de impotrivitor fata de arminianism si sper ca in inima mea nu sunt condus de un spirit de cearta de partide. Sunt Arminieni de pe urma slujirii carora am beneficiat mult, cum e Leonard Ravenhill, Paris Raidhead, A.W.Tozer, Ravi Zacharias, Dave Hunt, Josh McDowell si Beni Faragau. Ii respect ca oameni si ca invatatori mult si am invatat de la ei si continui sa ii ascult si sa le citesc cartile. Nu cred ca sunt eretici in sensul in care il aplici tu cuvantului. Nu cred ca sunt afara din Cuvantul lui Dumnezeu asa incat sa fie descalificati. Pt mine o erezie este o doctrina care zguduie temelia pe care este fundamentata credinta noastra si o eroare grava care iti ingradeste mantuirea sau mai bine zis ti-o rapeste (nu poti fi mantuit daca crezi astfel de erezii: nu crezi in trinitate, moartea substitutiva a lui Hristos, etc). Dar exista arminieni si arminieni. Nu poti compara arminianismul lui Wesley cu cel din majoritatea bisericilor de azi. Wesley vroia sa ii dea toata gloria lui Dumnezeu si incerca sa se supuna suveranitatii Sale cat putea el de mult. Nu cred ca asta se aplica celor mai multe biserici de azi, unde umanismul si egocentrismul domina. De aceea cred ca ar fi bine sa imi definesti tu ce inseamna pt tine sa fi arminian si apoi pot eu sa iti zic ce parere am. La fel cum eu incerc sa redefinesc din punct de vedere istoric ce este calvinismul, pentru ca astazi el este foarte gresit inteles, tot asa te rog si pe tine sa imi spui in ce fel de arminianism crezi si apoi am sa iti zic parerea mea.
Inchei cu doua exemple ziditoare din istorie:

1. In 1909, at the 400th anniversary of John Calvin’s birth, Warfield gave an address that stirred Machen to the depths. Warfield made plea that the Reformed faith – Calvinism – is not a species of Christian theism alongside others, but is Christianity come to full flower.
In 1909, la aniversarea a 400 de ani de la nasterea lui John Calvin, Warfield a avut un discurs care l-a motivat pe Machen pana in adanacimea sufletului. Warfield a pledat ca credinta Reformata – Calvinismul- nu este o specie de crestinism teistic, impreuna cu altele, ci este insasi crestinismul in floare (in dezvoltarea completa).

Calvinism is not a specific variety of theistic thought, religious experience, [or] evangelical faith; but just the perfect manifestation of these things. The difference between it and other forms of theism, religion, [and] evangelicalism is difference not of kind but of degree. . . . it does not take its position then by the side of other types of things; it takes its place over all else that claims to be these things, as embodying all that they ought to be. – J. Gresham Machen: A Biographical Memoir, p. 177-178.
Calvinismul nu este o variatiune specifica a gandirii teistice, a experientei religioase sau a credintei evanghelice; ci manifestarea perfecta a acestor lucruri. Diferenta intre el si alte forme de teism, religie si evanghelism este o diferenta nu de tip ci de calitate… el nu isi ia pozitia alaturi de celelalte grupari care se pretind teisti, religiosi sau evanghelici; ci se pozitioneaza deasupra tuturor acestora care pretind ca sunt aceste lucruri, ca si o sumarizare a ceea ce ele ar trebui sa fie.  – J. Gresham Machen: A Biographical Memoir, p. 177-178.

So he says Lutheranism is “its sister type of Protestantism” and Arminianism is “its own rebellious daughter.” – J. Gresham Machen: A Biographical Memoir, p. 177.      Calvinism’s grasp of the supremacy of God in all of life enabled Machen to see that other forms of evangelicalism were all stages of grasping God which are yet in process of coming to a full and pure appreciation of his total God-centeredness.
Asa ca el spune ca Luteranismul este  „sora sa  de tip protestant” si Arminianismul este ” propria fiica rebela”  – J. Gresham Machen: A Biographical Memoir, p. 177.      Viziunea  Calvinismului care cuprinde suprematia lui Dumnezeu in toate lucrurile vietii l-a imputernicit pe Machen sa vada ca celelalte forme de evanghelism sunt doar etape de a-L vedea pe Dumnezeu care sunt inca in procesul de dezvoltare pana ce ajung la aprecierea completa si pura a centralitatii totale a lui Dumnezeu.

2. Aici este exemplificata intalnirea lui Charles Simeon cu John Wesley care este foarte graitoare din punctul meu de vedere:
An example of how he lived out this counsel is seen in the way he conversed with the elderly John Wesley. He tells the story himself:
Sir, I understand that you are called an Arminian; and I have been sometimes called a Calvinist; and therefore I suppose we are to draw daggers. But before I consent to begin the combat, with your permission I will ask you a few questions. Pray, Sir, do you feel yourself a depraved creature, so depraved that you would never have thought of turning to God, if God had not first put it into your heart?
Un exemplu a felului in care a trait acest sfat este vazut in felul in care a conversat cu batranul John Wesley. El insusi relateaza povestea: Domnule, inteleg ca dumneavoastra sunteti numit Arminian, si eu am fost cateodata numit Calvinist, asa ca cred ca se presupune ca ar trebui sa ne duelam. Dar inainte sa fim de acord cu lupta, cu permisiunea dumneavoastra as vrea sa va intreb cateva lucruri.
Va rog, Domnule, spuneti-mi: Va considerati o persoana depravata care nu s-ar fi gandit niciodata sa se intoarca la Dumnezeu, daca Dumnezeu nu ar fi pus prima oara aceasta dorinta in inima dumneavoastra?

Yes, I do indeed.

Da asa ma vad intradevar.

And do you utterly despair of recommending yourself to God by anything you can do; and look for salvation solely through the blood and righteousness of Christ?

Si disperati dumneavoastra in cel mai profund mod cand vine vorba de a va recomanda singuri inaintea lui Dumnezeu prin orice ati face, si cautati salvarea doar prin sangele si dreptatea lui Cristos?

Yes, solely through Christ.

Da, numai prin Cristos.

But, Sir, supposing you were at first saved by Christ, are you not somehow or other to save yourself afterwards by your own works?

Si, domnule, presupunand ca la inceput ati fost salvat de Cristos, nu se presupune apoi in vreun fel sau altul sa fiti salvat prin propriile fapte? (in sensul de a ramane salvat prin ascultare)

No, I must be saved by Christ from first to last.

Nu, trebuie sa fiu salvat de Cristos de la inceput pana la sfarsit.

Allowing, then, that you were first turned by the grace of God, are you not in some way or other to keep yourself by your own power?

Fiind deacord deci ca ati fost intors la inceput de harul lui Dumnezeu, nu trebuie totusi sa va pastrati in har printr-o metoda sau alta prin propria putere?

No.

Nu.

What then, are you to be upheld every hour and every moment by God, as much as an infant in its mother’s arms?

Atunci ce sa inteleg, ca trebuie sa fiti sustinut in fiecare moment de Dumnezeu, ca si un sugar in bratele mamei sale?

Yes, altogether.

Da, intrutotul.

And is all your hope in the grace and mercy of God to preserve you unto His heavenly kingdom?

Si este toata speranta dumneavoastra in harul si mila lui Dumnezeu pentru a va pastra pentru imparatia Sa cereasca?

Yes, I have no hope but in Him.

Da, nu am alta speranta decat in El.

Then, Sir, with your leave I will put up my dagger again; for this is all my Calvinism; this is my election, my justification by faith, my final perseverance: it is in substance all that I hold, and as I hold it; and therefore, if you please, instead of searching out terms and phrases to be a ground of contention between us, we will cordially unite in those things wherein we agree. (Moule, 79f)

Atunci, domnule, cu acordul dumneavoastra imi voi pune jos pistoalele (referindu-se la confruntarea intre arminianism si calvinism); pentru ca acesta este Calvinismul meu, aceasta este alegerea mea, justificarea mea prin credinta, perseverenta mea finala: acesta este in esenta tot ceea ce eu cred si deoarece cred aceste lucruri, daca sunteti de acord, as vrea ca in loc sa cautam termeni si fraze care sa fie un punct de conflict intre noi, sa ne unim prieteneste in lucrurile in care suntem de acord.

Ambele exemple au fost luate de pe Desering God de la adresa: http://www.desiringgod.org/ResourceLibrary/Biographies/

Cu respect si consideratie, Madalin.

P.S. Am lasat intentionat si textul in engleza in caz ca traducerea mea nu satisface pe cineva. Nu am petrecut foarte mult timp la aceasta traducere si de aceea se poate ca unele accente mai subtile sa imi fi scapat. Va recomand totusi cele doua biografii ale lui Charles Simeon aici: http://www.desiringgod.org/ResourceLibrary/Biographies/1460_Brothers_We_Must_Not_Mind_a_Little_Suffering/  si a lui Gresham Machen aici: http://www.desiringgod.org/ResourceLibrary/Biographies/1464_J_Gresham_Machens_Response_to_Modernism/

Published in: on Ianuarie 4, 2010 at 10:19 am  Comments (4)